Ieri, invitat (ca de atâtea ori, în fiecare lună, în ultimii doi ani) la emisiunea Cotidian a Talidei Cozma. Tema a fost "Comunicarea şi sănătatea". Am încercat să îi sensibilizez pe oameni în legătură cu necesitatea de a ieşi din izolare, de a intra în legătură cu alţi oameni, de a-şi cultiva prietenii, pur şi simplu pentru că lipsa comunicării are impact foarte negativ asupra sănătăţii. Aceste emisiuni, la care am bucuria de a fi invitat, le consider nişte intervenţii (în înţelesul sănătăţii publice) de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, o şansă de a spune oamenilor ceea ce e bine şi ceea ce e rău în comportamentul nostru, iar eu sunt hotărât să particip atâta timp cât voi fi invitat şi indiferent dacă voi avea sau nu parte de susţinerea, recunoaşterea şi încurajarea instituţiei pe care o reprezint. Ecourile pozitive pe care le primesc de la oameni (cunoscuţi şi necunoscuţi) mă consolează de tot ce nu este aşa cum ar trebui să fie în lumea în care trăim şi mă fac să merg înainte.



Tot aşa cum reacţiile elevilor de la prelegerile pe care le susţin la Biblioteca G.T.Kirileanu (la sediul central sau la filiala cartierului Mărăţei), pozitive, pline de sensibilitate, mă fac să zâmbesc în sufletul meu şi să îmi spun că tot ceea ce contează este această implicare şi nimic altceva, este dialogul cu ei, este şansa de a le deschide o uşă înspre frumos, bine, adevăr, înspre artă, cultură, învăţătură, înspre un stil de viaţă pe care - aşa cum obişnuiesc să le spun mereu - le-ar plăcea să-l vadă în viitor la proprii lor copii. Ieri, în cadrul programului meu "Drogul lecturii", la filiala Mărăţei, le-am vorbit elevilor a două clase de la Colegiul Cartianu despre valori şi false valori, pornind de la Eminescu, le-am vorbit despre rostul cititului în formarea lor ca oameni, iar faptul că Dan Iacob, scriitor şi eseist cu un talent real de actor, le-a citit câteva poeme eminesciene, din cele necunoscute manualelor, s-a adăugat atmosferei extraordinare, de dialog, de care ne-am bucurat toţi acolo, împreună.

Mâine, 14 ianuarie, la orele 16,10, la emisiunea "Cotidian" a postului local TVM, voi avea un dialog cu Talida Cozma pe tema "Comunicarea şi sănătatea". Am ales această temă pentru că mi se pare actuală şi pentru că aş vrea să se constituie într-o intervenţie având ca scop conştientizarea oamenilor asupra necazurilor pe care ar putea să le evite doar printr-un efort de îmbunătăţire a abilităţilor proprii de comunicare.

Încep anul cu planuri mari, extraordinare, fantastice... Vreau să completez textele din calendarul de perete şi să alcătuiesc un text unitar pe care să-l propun spre tipărire sub formă de broşură.

Zile dinaintea Crăciunului... Pregătiri, vizite, o emoţie care vine de undeva de departe, din copilărie, un pic de magie care se adaugă, imaterial, vieţii de zi cu zi, o aşteptare nedefinită... Copiii care repetă colinde... Naşterea Mântuitorului, un dar nepreţuit pe care îl primim an de an... Crăciun fericit tuturor!

A apărut şi calendarul de perete. Am insistat să fie tipărite pe paginile lui şi câteva texte de promovare a sănătăţii (pe care le-am scris special pentru calendar) pur şi simplu pentru că noi nu suntem o firmă care îşi face reclamă, ci un serviciu de... promovare a sănătăţii.

PENTRU UN STIL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS

IANUARIE
Citeşte cărţi, citeşte zilnic, măcar jumătate de oră, şi caută să fii văzut de copiii tăi atunci când citeşti, ca să te imite şi să capete, la rândul lor, interes pentru cititul cărţilor, aşa cum îţi doreşti, ca orice părinte responsabil. Mai mult, cultura pe care o vei căpăta va fi cea mai sigură avere a ta.

FEBRUARIE
Pentru a avea inima şi vasele de sânge sănătoase, mănâncă mai puţine grăsimi, mai puţină sare, mai puţine dulciuri, în general nu mânca mult, preferă fructele şi legumele, nu fuma, nu abuza de alcool, mergi pe jos şi fă mişcare, nu sta prea mult în faţa televizorului sau a computerului şi evită cât poţi conflictele şi situaţiile stresante.

MARTIE
Interesează-te de anturajul copilului tău, gaseşte-ţi timp pentru a comunica în mod real cu el, mergi la şcoală din când în când şi află părerea profesorilor despre el (dar anunţă-l înainte, prietenos, că vei face asta!), încearcă să fii un model în tot ce faci, ca să-ţi fie mai uşor să-i oferi educaţia pe care o merită şi să-l fereşti de situaţii neplăcute şi nedorite.

APRILIE
Ai grijă de igiena personală, pentru a preveni îmbolnăvirile şi pentru buna ta reputaţie în societate. Chiar dacă nu ai apă curentă, spală-te în fiecare zi, şi obligatoriu când te duci la medic. Spală-te pe mâini de fiecare dată după folosirea toaletei, înainte de masă, când vii acasă de pe drum, de la serviciu şi ori de câte ori e nevoie.

MAI
Dacă găseşti gunoaie în locul în care mergi la iarbă verde, nu mai adauga şi tu altele. Ar fi minunat dacă ai face curăţenie, pentru că alţi oameni se vor simţi bine în acel loc, tu însuţi/însăţi te vei întoarce cu plăcere altă dată acolo şi vei fi mulţumit(ă) că ai făcut o faptă bună.

IUNIE
Mergi la medic măcar o dată pe an! Specialiştii spun că sănătatea nu înseamnă doar absenţa bolii, ci o stare de bine din mai multe puncte de vedere: fizic, psihic şi social. Dacă în relaţiile tale intime nu eşti statornic(ă), atunci eşti expus(ă) pericolului bolilor cu transmitere sexuală. Informează-te la medic cum poţi să te protejezi. Încearcă totodată să-ţi schimbi acest stilu de viaţă „la risc”.

IULIE
Fii prietenos/prietenoasă cu oamenii, indiferent de pregătirea, poziţia socială sau averea lor! Ceea ce dăruieşti se va întoarce în favoarea ta mai devreme sau mai târziu şi îţi va îmbunătăţi sănătatea. Banii pot să te apropie de oameni, tot aşa cum pot să te îndepărteze de ei. Depinde de tine!

AUGUST
Încearcă să nu bârfeşti pe nimeni, nici la serviciu, nici în altă parte. Încearcă să spui vorbe bune şi să faci bine. A spune „Mulţumesc!”, „Te rog frumos!”, „Iartă-mă!”, absolut de fiecare dată când situaţia o cere, înseamnă să fii conştient că trăieşti între oameni şi că îţi pasă de ei. A recunoaşte meritele oamenilor din jurul tău şi a-i sprijini şi respecta pe cei valoroşi înseamnă să te afli deja în spaţiul binelui, frumosului şi adevărului, adică al culturii şi credinţei.

SEPTEMBRIE
Citeşte etichetele produselor alimentare pe care le cumperi (la nevoie, ia-ţi o lupă!) şi evită alimentele care conţin prea multe substanţe chimice. E de preferat carnea proaspătă în locul salamurilor, apa (minerală sau plată, nu apa de la chiuvetă!) şi ceaiul în locul băuturilor colorate şi îndulcite din comerţ. Evită margarina, cipsurile, hamburgherii, ciocolata şi dulciurile ultrarafinate. Găteşte prin coacere şi fierbere şi mai puţin prin prăjire.

OCTOMBRIE
Se spune că alcoolul te scoate mai întâi din societate şi pe urmă din viaţă. Dacă nu bei, nu încerca această experienţă! Dacă obişnuieşti să bei mai mult, fii sigur că nu e un obicei sănătos! Încearcă în anturajul tău să-ţi menţii primul pahar aproape plin cât mai mult timp, ca pe un pretext pentru discuţie şi ca să nu îţi fie umplut încă o dată şi încă o dată... „Antrenamentul” acesta a dat foarte des rezultate. Alcoolismul este o boală.

NOIEMBRIE
Dacă nu fumezi, nu începe acest obicei nesănătos. Dacă fumezi, încearcă să micşorezi cât poţi de mult numărul ţigărilor. Excelent ar fi să reuşeşti să renunţi la fumat pentru totdeauna. Ar fi în favoarea ta şi a celor din jur. Pune banii pentru ţigări deoparte şi cumpără cu ei cadouri pentru cei dragi, cărţi sau alte lucruri pe care ţi le doreşti. Fumatul este cauza numărul unu în lume în apariţia cancerului pulmonar.

DECEMBRIE
Fă-ţi timp să mergi la spectacole, la concerte, la teatru! Fă-ţi timp să mergi la biserică! Fă-ţi timp pentru plimbări prin oraş, prin parcuri, pe malurile râurilor sau prin pădure cu familia şi prietenii. Toate acestea te îmbogăţesc sufleteşte şi pot să te facă fericit...


Autoritatea de Sănătate Publică Neamţ
Direcţia de Sănătate Publică
Biroul de Promovare a Sănătăţii
B-dul Traian nr. 1, 610136, Piatra Neamţ, tel.: 0233-215933, 219440 int. 281
Se distribuie gratuit! Tiraj exemplare tipărit din PN 1.1.5 decembrie 2008
Autor texte: psih. Vasile Baghiu

În sfârşit, broşurica mea despre scara blocului a fost tiparită (4 mii de exemplare) şi o vom distribui prin cartiere.

“SCARA BLOCULUI”
un proiect de promovare a sănătăţii

CONVIEŢUIREA CIVILIZATĂ LA BLOC A FOST - ŞI ÎNCĂ MAI ESTE, DIN PĂCATE - O PROBLEMĂ A NOASTRĂ, A TUTUROR!

SCARA BLOCULUI ESTE INTRAREA ÎN PROPRIILE NOASTRE APARTAMENTE, HOLUL CASEI NOASTRE, NU UN SPAŢIU AL NIMĂNUI!

DEPINDE CHIAR DE NOI SĂ AVEM O VIAŢA MAI PLĂCUTĂ LA BLOC!

SĂ NU FIM INDIFERENŢI FAŢĂ DE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ CU SCARA ŞI BLOCUL NOSTRU! ESTE CA ŞI CUM AM AVEA GRIJĂ DE IGIENA PERSONALĂ, DAR AM UMBLA CU HAINE MURDARE.

DACĂ MENŢINEM APARTAMENTELE CURATE, TREBUIE SĂ MENŢINEM ŞI SCARA CURATĂ, LA FEL CUM TREBUIE SĂ AVEM GRIJĂ ŞI DE SPAŢIILE DIN JURUL BLOCULUI ŞI DE LOCURILE DE JOACĂ ALE COPIILOR!

ESTE TOTAL NECIVILIZAT SĂ ARUNCĂM GUNOAIE PE SCĂRI, SĂ SCUIPĂM PE SCĂRI ŞI SĂ MÂNCĂM SEMINŢE PE SCĂRI SAU ÎN FAŢA BLOCULUI!

ESTE TOTODATĂ FIRESC, DE EXEMPLU, SĂ RIDICĂM O HÂRTIE DE PE SCARĂ ŞI SĂ O DUCEM LA UN COŞ, NU SĂ TRECEM INDIFERENŢI PE LÂNGĂ EA DOAR PENTRU CĂ NU AM ARUNCAT-O NOI. EXISTĂ O ŞANSĂ SĂ FIM VĂZUŢI, IAR EXEMPLUL NOSTRU SĂ FIE URMAT ŞI DE ALŢII.

DACĂ SUNTEM PROPRIETARI DE ANIMALE PE CARE LE ŢINEM ÎN APARTAMENT, trebuie să curăţăm scara de excrementele lor de fiecare dată când este cazul şi IMEDIAT! Ele pot fi o sursă de îmbolnăviri atât pentru noi cât şi pentru toţi locatarii şi vizitatorii. DACĂ IUBIM ANIMALELE, AR TREBUI SĂ NE PESE ŞI DE OAMENI!

Este bine să învăţăm copiii să nu zgârie pereţii, să nu deseneze pe pereţi şi să menţină curăţenia pe scară! Să fim nişte modele pentru copii! Ei trebuie să înveţe lucruri bune de la noi adulţii! ESTE, DE ASEMENEA, BINE SĂ-I ÎNVĂŢĂM SĂ NU ŢIPE, SĂ NU ÎNJURE, SĂ NU SPUNĂ CUVINTE OBSCENE. NU TREBUIE SĂ CONSIDERĂM CĂ EI ŞTIU DEJA LUCRURILE ACESTEA DE LA SINE. EI TREBUIE SĂ LE ÎNVEŢE DE LA NOI; AŞA CUM ÎNVAŢĂ SĂ SPUNĂ “BUNĂ ZIUA!”.

ÎN GENERAL, NU ESTE SĂNĂTOS SĂ FUMĂM! ÎNSĂ DACĂ NU PUTEM RENUNŢA LA FUMAT, NU TREBUIE SUB NICI O FORMĂ SĂ FUMĂM ÎN INCINTA SCĂRII SAU SĂ ARUNCĂM CHIŞTOACELE PE SCARĂ! Este urât şi neplăcut, afectează sănătatea tuturor locatarilor şi ESTE ILEGAL!

DACĂ SE ÎNTÂMPLĂ SĂ FUMĂM (SĂ ZICEM, LA FEREASTRA DE LA BUCĂTĂRIE), NORMAL ESTE SĂ NU ARUNCĂM CHIŞTOACELE ŞI PACHETELE GOALE PE GEAM, CI SĂ LE PUNEM ÎN PUNGI PE CARE LE ÎNCHIDEM ŞI LE ARUNCĂM ODATĂ CU GUNOAIELE MENAJERE.

TREBUIE SĂ MENŢINEM LINIŞTEA PE SCARĂ! Nu toţi vecinii noştri au gusturile noastre în materie de muzică şi nu toţi vor să asculte muzică! Alţi vecini ar vrea să citească, să înveţe, să se odihnească. Este omeneşte să-i respectăm, ca să fim respectaţi, iar orice tulburare a liniştii intră sub incidenţa legii.

SĂ NU PERMITEM staţionarea în incinta scării timp îndelungat şi fără motiv a persoanelor care nu locuiesc în vreun apartament de pe scară! CU TINERII CARE TULBURĂ LINŞTEA PE SCARĂ SAU ÎN JURUL BLOCULUI TREBUIE SĂ VORBIM OMENEŞTE, IAR EI TREBUIE SĂ ÎNŢELEAGĂ, TOT OMENEŞTE, CĂ NU ESTE NORMAL SĂ-I DERANJEZE ÎN NICI UN FEL PE VECINII LOR, OAMENI ŞI EI, MAI ÎNAINTE CHIAR DE A ÎNŢELEGE CĂ ESTE ÎMPOTRIVA LEGII.

ESTE BINE SĂ ÎNCHIDEM UŞILE CÂND INTRĂM ŞI CÂND IEŞIM ŞI DE FIECARE DATĂ CÂND LE VEDEM DESCHISE, ŞI FĂRĂ SĂ LE TRÂNTIM! Menţinerea uşilor închise reduce poluarea cu gaze, praf şi zgomot, împiedică intrarea pisicilor şi a câinilor de pe stradă, menţine răcoare în timpul verii, iar iarna reduce costurile de încălzire! Montarea unei instalaţii interfonice este întotdeauna binevenită!

Este important pentru sănătatea noastră fizică şi psihică SĂ NE IMPLICĂM ÎN ACŢIUNI DE CURĂŢIRE ŞI ÎNFRUMUSEŢARE A ÎMPREJURIMILOR BLOCULUI (plantare pomi etc.) ŞI A LOCURILOR DE JOACĂ PENTRU COPII.

ESTE BINE SĂ FACEM EFORTUL DE A SEPARA GUNOAIELE ŞI DE A LE PUNE ÎN TOMBEROANELE POTRIVITE!

SCOATEREA PUNGILOR CU GUNOI PE HOL ESTE UN OBICEI “DE MAHALA” ŞI ARATĂ INDIFERENŢĂ FAŢĂ DE CONFORTUL VECINILOR. TREBUIE SĂ DUCEM GUNOAIELE DIRECT LA TOMBERON!

NU ESTE RECOMANDABIL SĂ TRIMITEM COPIII MICI CU GUNOIUL, PENTRU CĂ EI NU AJUNG LA ÎNĂLŢIMEA TOMBEROANELOR ŞI PENTRU CĂ ASTFEL ÎI EXPUNEM UNEORI AGRESIUNII CÂINILOR MAIDANEZI!

SĂ NU ARUNCĂM GUNOAILE ÎN AFARA TOMBEROANELOR! Aspectul din jurul tomberoanelor va afecta confortul psihic şi sănătatea fiecăruia dintre noi!

SĂ NU NE CERTĂM CU VECINII “DIN NIMIC”. ORICE CONFLICT POATE FI EVITAT ŞI APLANAT PRIN DIALOG, RĂBDARE, RESPECT ŞI ÎNŢELEGERE. COMUNICAREA ESTE CHEIA!

RESPECTAREA ACESTOR LUCRURI ESTE ÎN INTERESUL SĂNĂTĂŢII TUTUROR, REDUCE STRESUL ŞI FACE VIAŢA MAI PLĂCUTĂ LA BLOC, ATÂT CÂT ESTE POSIBIL ÎN CONDIŢIILE VIEŢII DE LA BLOC!

DEPINDE DE FIECARE DINTRE NOI!

Pliantul de faţă este parte a proiectului de promovare a sănătăţii “Scara blocului”, care are ca obiectiv general schimbarea unor comportamente necivilizate şi nesănătoase legate de viaţa la bloc. El presupune mai multe activităţi, între care tipărirea şi distribuirea de pliante şi afişe pe această temă, precum şi susţinerea mai multor ore şi workshop-uri în şcoli, cu elevi şi părinţi, despre convieţuirea civilizată.

Ieri, la filiala Mărăţei a Bibliotecii G.T. Kirileanu, activitate în cadrul proiectului "Drogul lecturii", adică o discuţie cu elevii claselor a IX-a B şi a IX-a E despre plăcerea lecturii, despre benefiicle acestei activităţi şi sensul ei în economia vieţii, toate pornind de la rememorarea lui Nichita Stănescu. Discuţia a căpătat greutate mai ales pentru că a fost "întreruptă" din când în când de Dan Iacob, eseist, care are talent de recitator, de actor, care a făcut cuvintele lui Nichita Stănescu să zboare prin sală, aşa cum îi plăcea chiar lui Nichita să spună că ar fi poezia, ceva mai mult decât cuvinte repezite de Gutemberg pe o hârtie.

Marţi, 2 decembrie, discuţie cu elevi de la Colegiul Cartianu la Biblioteca GTK, filiala Mărăţei, despre patriotism, despre obligaţia morală (şi patriotică) pentru un elev de a învăţa până la bacalaureat măcar să vorbească şi să scrie corect româneşte, despre valoarea cititului cărţilor în zilele noastre, despre grija faţă de ceilalţi oameni, despre grija faţă de mediu, despre un stil de viaţă sănătos.

Azi, la TVM Neamţ, la "Cotidian"-ul Talidei Cozma, o oră despre beneficiile prieteniei asupra sănătăţii, un subiect la care m-am gândit ca la unul dintre cele mai importante, o temă pe care dascălii ar trebui s-o discute cât mai mult la orele de dirigenţie.



Nimic spectaculos... Doar nişte eforturi de a promova sănătatea, pe care le fac din conştiinţă şi din tot sufletul, nişte eforturi pe care le consider necesare, chiar dacă orizontul unor rezultate palpabile nu se zăreşte încă, un pic cam împotriva inerţiei generale şi a indiferenţei, împotriva curentului/trend-ului de azi care pune amprenta mahalalei pe tot ce atinge, de la televizor până la catedră, de la stradă la viaţa din interiorul familiei, într-un oraş de provincie...

Întâlnirile mele cu elevii pe tema fumatului şi a stilului de viaţă sănătos de la Biblioteca GTK au continuat şi joi, cu câteva clase de băieţi de la Liceul Auto, şi vineri, cu o clasă de la Liceul Economic. Joi, m-am gândit să le ofer fragmente din replicile de pe forumurile de pe Internet pe care se discută aceste teme şi să-i rog să le citească, pe rând, în aşa fel încât să avem o pornire în discuţia noastră pe un teren în care ei se simt familiari. Celor de la Economic le-am vorbit doar, pentru că era târziu, după-amiază, şi am simţit că se grăbesc. Am fost mulţumit că au venit şi vreo trei ziarişti, pentru că este foarte mare nevoie de sprijinul presei în educaţie.

Promovare la serviciu, pe seama licenţei în psihologie. Un lucru foarte bun. Să tot fie din astea...

Ieri, la Biblioteca GTK, au venit două clase de la Colegiul Economic, o clasă de a X-a şi alta de a XII-a. Le-am vorbit despre fumat în contextul unui stil de viaţă sănătos. Ce efort imens - dar nevăzut, bineînţeles - este să umanizezi un subiect atât de didactic şi plicticos în sine precum fumatul! Am evitat întotdeauna didacticismul mergând pe filiera tatonării pas cu pas a reacţiei audienţei, urmârind privirile elevilor, schimbând tonul, schimbând un pic subiectul, revenind la subiect, spunând o poveste, formulând întrebări, aşteptând un răspuns, tratându-i pe toţi ca pe nişte adulţi (menţinând însă limbajul şi conceptele/ideile la un nivel cât mai accesibil), tratându-i cu respect, încercând mereu să fiu prietenos...

Copiii şi adolescenţii din ziua de azi obişnuiesc să frecventeze localurile în care se fumează şi se bea.

Avem cel puţin două probleme aici.

Mai întâi, faptul că părinţii nu ştiu cel mai adesea unde merg copiii lor şi, mai mult, se mulţumesc - atunci când copiii se întorc acasă cu hainele îmbibate de fum de ţigară - cu răspunsul că acolo unde au fost s-a fumat. Trecând peste faptul că nu e normal (pur şi simplu din motive de sănătate) pentru un copil sau adolescent să stea în încăperi unde se fumează, orice părinte ar trebui să aibă discuţii deschise, prieteneşti, sincere cu proprii copii despre fumat, să-i întrebe dacă fumează sau nu şi să găsească împreună alte posibile locuri în care ei ar putea să-şi petreacă timpul liber cu prietenii şi colegii, locuri în care nu se fumează, cum ar fi cofetăriile, pizeriile şi nu barurile, cafenelele etc..

Apoi, proprietarii de localuri ar trebui obligaţi să respecte legea, iar Inspecţia Sanitară de Stat ar avea aici rolul cel mai important. Din cât se vede, nici proprietarii nu au vreun scrupul sau vreo mustrare de conştiinţă şi nici inspectorii sanitari nu sunt - din motive lesne de înţeles în ţărişoara noastră - eficienţi.

Ceea ce s-ar putea face ar fi, în primă instanţă, iniţierea unor întâlniri între părinţi şi dascăli, în care să se găsească, pe de o parte, soluţii la această problemă deosebit de gravă precum fumatul în copilărie şi adolescenţă, iar pe de altă parte, răspunsul la întrebarea "Unde îşi petrec timpul liber copiii noştri?".

O altă activitate în cadrul proiectului "Drogul lecturii", ieri, la Biblioteca "G.T. Kirileanu", filiala Mărăţei. Înainte de întâlnirea cu elevii claselor a IV-a A şi a IV-a B de la Şcoala nr. 6, nu ştiam prea limpede ce le voi spune şi cum mă voi face înţeles, însă când i-am văzut, cu ochii mari, curioşi, între rafturile de cărţi, mi-am găsit deodată ideile şi cuvintele. I-am întrebat mai întâi dacă ştiu care este drumul unei cărţi până la cititor. Bănuiala mea s-a confirmat, pentru că toţi au menţionat editorul, tipograful, librarul, iar bietul autor a fost uitat. Le-am vorbit despre cum se scrie o carte, despre importanţa cititului cărţilor, iar când am ajuns la temă, anume "Eroi de ieri şi de azi ai copilăriei", am putut să lămuresc împreună cu ei, pas cu pas, întrebare cu răspuns, diferenţa dintre real şi imaginar, ceea ce a fost o bună ocazie să vorbim şi despre diferenţa dintre violenţa din filme şi violenţa din viaţa reală, despre durere şi sensibilitate, despre grija faţă de cei din jur, despre partea de miracol din viaţă (pe care o cunoaştem adesea dacă muncim şi suntem de bună credinţă), despre cum să-ţi alegi drumul în viaţă. A fost o discuţie pur şi simplu încântătoare.

Nici nu am ştiut când au trecut fiecare din cele două ore de ieri, de la Colegiul Rareş, de la clasele a IX-a F şi a IX-a B. Am început la fix, cu fiecare oră, iar la sfârşit, la fără zece, totul era încheiat şi părea că începusem doar de câteva minute. După ce am vorbit două ore, m-am gândit din nou, ca de atâtea ori, la dificultăţile profesiei de dascăl. E adevărat că în calitate de profesor sau învăţător nu trebuie să vorbeşti mereu, în fiecare oră, nu trebuie să conferenţiezi, aşa cum trebuie să fac eu adesea, dar emoţia şi tensiunea comunicării, dacă eşti responsabil şi îţi pasă, sunt, nu de puţine ori, copleşitoare. Deja la a doua oră nu mai aveam suflu, ca să spun aşa... Stilul de viaţă sănătos este o temă cuprinzătoare în care poţi să le vorbeşti elevilor despre lucrurile importante din viaţă, iar şansa de a le vorbi pe această temă este una cu adevărat extraordinară.

Odată cu toamna, încerc să mă apropii din nou de şcoli, încerc să am orele de promovare a sănătăţii pe care le consider foarte necesare. Ieri, mai întâi la Colegiul Rareş, la o clasă de a noua, vorbesc despre stilul de viaţă sănătos. Prefer să le ofer elevilor mai întâi informaţii, să le spun mesajele pe care le am de spus, să le vorbesc aproximativ 40 de minute şi să las abia la urmă un timp pentru discuţii şi întrebări, pentru că dat fiind că astfel de întâlniri cu ei sunt rare, devine foarte important să folosesc timpul pentru a aminti măcar toate temele secundare care ţin de stilul de viaţă sănătos. Dialogul este necesar, fireşte, dar el trebuie instituit când timpul este îngăduitor. Luat cu discuţia, am uitat să fac poza. La Bibliotecă însă, la filiala din Mărăţei nu am uitat. Elevii, aproape două clase de a noua, au fost la fel de cuminţi şi de cooperanţi cum au fost cei de la Rareş. Lor le-am vorbit despre Duiliu Zamfirescu (maine se împlinesc 150 de ani de la naşterea scriitorului), dar jumătate de oră le-am spus cum am putut eu mai bine ce pierd dacă nu citesc şi ce câştigă dacă citesc. Se uitau la mine cu ochii mari când le spuneam că succesul nu se măsoară întotdeauna în bani şi popularitate, că împlinirea personală, ca om pur şi simplu şi ca om educat şi cult, este de nepreţuit, este o avere.

Articolul de mai jos, pe care l-am scris în vară, a apărut în numărul 4 (127) din octombrie 2008 al revistei Nursing. Îl postez şi aici.

Copiii, victime ale expunerii la pornografie

Există situaţii numeroase în care copiii încearcă să vizualizeze materiale pornografice. Televiziunea, presa scrisă şi internetul răspândesc, în cantitate delog neglijabilă, astfel de materiale, ceea ce îi determină pe specialiştii din domeniul sănătăţii să încadreze pornografia între problemele de sănătate publică globale. Astăzi accesul la Internet este foarte facil, pentru că numărul familiilor care au un computer conectat este din ce în ce mai mare.
De aceea, nu trebuie să considerăm ceva excepţional dacă un copil este găsit în faţa unor site-uri pornografice sau răsfoind o revistă de acest gen. Cum bine se ştie, curiozitatea omenească este perfect naturală, normală, iar curiozitatea copiilor – a căror minte este în plin proces de descoperire a lumii - este şi mai explicabilă.
Reacţia părinţilor în faţa unor astfel de situaţii în care îi găsesc la un moment dat pe copii ar trebui să fie foarte echilibrată, înţeleaptă, lipsită de impulsivitate. Ei ar trebui să încerce să înţeleagă ce anume îi determină pe copii să caute astfel de site-uri, ce anume aşteaptă ei să găsească pe ele şi – pe această bază – să iniţieze o serie de discuţii care, pe de o parte, să-i lămurească pe copii, cât de cât, asupra fenomenului, iar pe de altă parte să le ofere dovada confortabilă că părinţilor lor le pasă de tot ceea ce se întâmplă cu ei. Nu este în nici un caz recomandabil să fie pedepsiţi sau să li se interzică accesul la computer.
Practic, ceea ce determină şi justifică îngrijorarea este faptul că impactul vizionării unor imagini şi secvenţe pornografice – pentru toţi copiii şi adolescenţii, dar în special pentru copiii de vârstă mică - poate fi traumatizant.
De fapt, tocmai efectele adverse ale pornografiei asupra societăţii în general fac din această problemă una de sănătate publică. Numeroase studii arată că pornografia poate afecta serios capacităţile mentale, emoţionale şi de relaţionare ale persoanei care o « consumă ». Concret, s-a constatat că expunerea la pornografie pune « consumatorul » în situaţia de a dezvolta mai uşor tendinţe sexuale deviante, de a provoca ofense de natură sexuală sau chiar de a comite viol, de a întâmpina dificultăţi în propriile relaţii sexuale, de a accepta şi susţine mitul vinovăţiei victimei în cazul unui viol (« Ea o merita, din cauza felului provocator în care se îmbracă şi dansează... »).
Între alte posibile efecte adverse ale pornografiei, atât asupra consumatorilor cât şi asupra celorlalţi, pot fi enumerate: în cazul tuturor consumatorilor - dependenţa; în cazul femeilor - riscurile de a fi privite într-o perspectivă excesiv sexuală, de a fi violate, de a fi categorisite discriminatoriu şi numai în perspectiva rolului tradiţional de « supusă a bărbatului » şi de a experimenta sexul fără implicare emoţională; iar în cazul copiilor - riscurile de a deveni obiecte ale interesului sexual al adulţilor şi – uneori – al altor copii, de a deveni victime ale fanteziilor sexuale, precum şi de a avea parte, pe filiera acestei surse de informare, de un tip de educaţie sexuală care crează în viitor atitudini nerealiste şi dăunătoare în legătură cu sexualitatea şi relaţiile dintre oameni sau chiar de a comite infracţiuni de natură sexuală.
Copiii sunt, aşadar, cele mai uşoare victime. Nesupravegheaţi, adesea lăsaţi singuri acasă, lipsiţi de comunicare, ei intră în plasa tentaţiilor oferite generos de televizor şi Internet. De aceea, un control discret şi eficient al modului în care aceştia utilizează Internetul, al orelor de culcare, al emisiunilor tv vizionate, este foarte bun. În primul rând, trebuie înţeleasă nevoia copilului de a vedea « acele lucruri », iar gestul lui nu trebuie tratat ca un act de indisciplină. Ei trăiesc azi într-o lume plină de tentaţii şi pericole provenind din realitate sau din media. Prietenii şi colegii lor de joacă discută dezinvolt adesea despre subiecte pe care adulţii se jenează să le abordeze. Lumea lor este mai lipsită de inhibiţii decât a fost aceea a generaţiei celor născuţi prin anii şaizeci-şaptezeci sau mai devreme. Presa şi televiziunea de azi sunt excesiv de libertine şi rareori au în vedere - între criteriile de selecţie a temelor şi a modului în care acestea sunt tratate – criteriile morale. Din păcate, banul îşi spune cuvântul şi aici.
Acestea sunt argumente în plus în favoarea ideii că discuţia cu copiii este infinit preferabilă oricărei atitudini coercitive. Oricât ar părea de greu de iniţiat, discuţia – onestă şi deschisă, având la bază o informare corectă şi o adecvare la vîrsta copiilor – trebuie să aibă loc. Când copii sunt admonestaţi, este puţin probabil ca ei să revină la părinţi pentru a cere ajutor şi sfat în situaţia în care li se întâmplă - de exemplu - să intre accidental pe site-uri pornografice sau să fie invitaţi « pe chat » de persoane necunoascute să intre în discuţii cu conţinut sexual.
Comunicarea permanentă a părinţilor cu proprii copii este cheia şi în această problemă de sănătate şi educaţie, dar cred că societatea întreagă – prin instituţiile ei - ar trebui să facă mai mult în această direcţie.

Există, cred, în zilele noastre un fel de deficienţă a comunicării şi chiar un deficit de comunicare. Vorbim împreună şi ne înţelegem aparte, cum se spune în popor. După volumul "Promovarea sănătăţii şi educaţie pentru sănătate", apărut în 2006 la Public H Press, funcţiile comunicării sunt următoarele:
a) informare: a da şi a primi informaţii;
b) socială: pentru formarea şi menţinerea relaţiilor;
c) persuasivă: a convinge oamenii să acţioneze într-un anumit fel;
d) instrumentală: a realiza un anume obiectiv;
e) îndeplinirea rolului: a acţiona într-un mod predictibil;
f) a reduce anxietatea: a rezolva probleme şi a reduce îngrijorarea;
g) emoţională: a fi prietenos.
Iată şi regulile comunicării după acelaşi volum:
a) Fii un bun ascultător!
b) Ajută oamenii să vorbească!
c) Pune întrebări şi caută să obţii feed-back-ul!
d) Crează un mediu şi relaţii permisive!
e) Depăşeşte-ţi propriile bariere de limbaj!
Mă gândesc că toate aceste puncte simple subliniate ar trebuie să le avem toţi în vedere dacă dorim să comunicăm, dar în mod special ar trebui luate în considerare de dascăli şi de managerii de orice nivel.

Emisiunea a trecut cum a trecut, repede, aşa cum trece timpul când oamenii discută, dar mai mult mi-a luat documentarea şi sintetizarea materialului în aşa fel încât mesajul să cuprindă lucrurile importante despre "Stresul la serviciu şi sănătatea", ore întregi de lectură a unor articole (în română şi în engleză), grija ca totul să fie cum trebuie. Am lămurit la început chestiunile legate de definiţie (cu trimitere la pionieratului lui Hans Selye) şi am subliniat existenţa celor două forme de stres, eustres şi distres, apoi am arătat - comparativ - care sunt caracteristicile unui loc de muncă bun şi ale unui loc de muncă rău, după Garett Coan, subliniind rolul esenţial al managerului în crearea atmosferei la serviciu şi care sunt calităţile principale ale unui manager/şef bun. Mai departe, am trecut în revistă simptomele stresului, cu trimitere în special la medicina muncii şi psihologia muncii. Cât priveşte cauzele stresului, a fost necesar să le împart, pentru telespectatori, în cele trei categorii: factori de mediu (din mediul fizic şi din mediul psiho-social), sarcina de muncă şi factorul uman. La capitolul "managementul stresului", am vorbit un pic despre soluţiile de prevenire sau de diminuare a stresului, atât la nivel individual (gestionarea timpului, exerciţiile fizice, tehnici de relaxare, creşterea reţelei de suport social etc.), cât şi la nivel organizaţional (selecţia corespunzătoare a personalului, implicarea angajaţilor în stabilirea de obiective, îmbunătăţirea comunicării în organizaţie, iniţierea unor programe de sănătate etc.). Grija mea în cazul acestor emisiuni este să aleg teme importante, legate de realitatea pe care o trăiesc oamenii, şi să ofer cât de multe informaţii esenţiale posibil. Nu ştiu cât îmi reuşeşte, dar ştiu că măcar încerc...



Iar întrebările Talidei Cozma - întotdeauna la obiect şi realiste - au adăugat, cred, ca de fiecare dată, un plus de accesibilitate ideilor promovate în emisiune. Chiar vreau să remarc şi să apreciez (public, fireşte) interesul profesionist pentru teme cu adevărat importante al acestei jurnaliste. Iată că există şi în provincie jurnalişti adevăraţi. Ei trebuie încurajaţi. Mai sunt şi alţii. Uneori ei chiar modelează opiniile la nivel local, iar acest lucru chiar merită atenţie. Iar faptul că jurnalista Talida Cozma mă invită în emisiunea ei în fiecare lună pentru a discuta pe teme de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii nu poate decât să mă bucure, în numele educaţiei pentru sănătate, pentru care mă tot zbat eu de câţiva ani încoace...

Mîine la orele 16 sunt invitat din nou la emisiunea Cotidian a Talidei Cozma de la TVM Neamţ. M-am gândit la temă. Va fi "Stresul la serviciu şi sănătatea". Este important, cred, ca oamenii să ştie că o atmosferă proastă la serviciu, care - cel mai adesea - nu depinde de ei, îi poate îmbolnăvi grav. Este important să ştie că nu este normal să accepte umilinţe repetate, situaţii neclare, atitudini autoritariste şi adesea insultătoare.

Trebuie să încetăm să-i moralizăm pe tineri. Dacă nu ne place - de exemplu - să-i vedem adunaţi pe la scările blocurilor fumând, vorbind "buruienos" şi cu glas tare până noaptea târziu, dacă nu ne place că dimineaţa găsim în locurile unde au stat, pe băncile de la intrarea în blocuri şi în jur, tot felul de gunoaie, chiştoace, coji de seminţe, cutii goale de bere etc., e cazul să încercăm să vorbim cu ei. Este aceasta o probă a noastră, pe care trebuie s-o depăşim. Cu riscul de a primi, la început, o reacţie ostilă. Dacă nu le vorbim, dacă nu rupem bariera de comunicare care există între ei şi noi, dacă îi vom admonesta mereu, nu vom ajunge la nici un rezultat, iar lumile noastre vor fi mereu paralele. Chiar şi la Şcoală, dacă le vom vorbi de sus, de la înălţimea catedrei, dacă îi vom "pune la respect", dacă vom adopta o atitudine autoritaristă, vom eşua lamentabil în demersul nostru pedagogic. Fiecare oră ar trebui începută prin iniţierea, pentru trei sau cinci minute, a unei discuţii "ca între oameni". Pentru că trebuie spartă gheaţa, pentru că trebuie să le fie câştigată încrederea. Pe de altă parte, această atitudine flexibilă şi deschisă, dacă nu este dublată de profesionalism, de seriozitate, iarăşi nu e bine. Găsirea acestui tip de echilibru între "a fi natural, uman" şi "a fi profesor" este esenţa pedagogiei.