În instituțiile din România salariații obișnuiți nu știu să stea în picioare, adică nu știu lecția demnității minime. În loc să spună șefului lor "Bună ziua!" și fără prea multe plecăciuni, ei spun "Să trăiți!" și își înclină grumazurile ca niște sclavi. Pe de altă parte, șefii încurajează această atitudine umilă. Sănătatea oamenilor depinde și de cât de sănătoase sunt relațiile interpersonale, inclusiv (sau mai ales) la serviciu...

Ieri, participare la TVM la o emisiune cu titlul "Viața la oraș și sănătatea", în legătură cu tema de anul acesta a O.M.S. cu privire la imapctul urbanizării asupra sănătății.

Luni, invitat la emisiunea "Cotidian" de la TVM Neamț realizată de Talida Cozma. Titlul a fost "Există o criză a vârstei?". Am vorbit mai mult despre adolescență și deficiențele de comunicare dintre părinți și școală, despre complexitatea și dificultățile "vârstei ingrate".

Există o tendință în școlile noastre care îi determină pe dascăli să acorde atenție mai mult activității, mai mult "bifării" ei în lista de activități decât eficienței ei. În acest sens, este recomandabil unui practician al promovării sănătății să lucreze cu grupuri mai mici (o clasă, maximum două) și să nu se lase dus de idea unei activități "de amploare" cu argumentul cuprinderii cât mai multor elevi. Astfel de activități sunt bune și ele, dar numai în condițiile adoptării metodei prelegerii, în care există și o sonorizare adecvată și care presupune o stăpânire perfectă a subiectului și un talent oratoric de excepție din partea celui care vorbește. Este de preferat o comunicare reală cu elevii în liniștea și confortul unei săli de clasă, pentru că există șansa unui feed-back, există șansa raportării permanente la realitatea trăită de elevi și nu doar la preceptele teoretice.

Alaltăieri, luni, emisiune TVM, la "Cotidian"-ul Talidei Cozma, pe tema "Dragostea de ieri și de azi... pe mâine". Am criticat falsele modele de azi din mass-media vorbind nu despre o iubire, ci despre o "relație", am vorbit despre modul grobian în care se face "educație sexuală" în școlile noastre, despre mahalaua și tonele de prost gust și violență care se revarsă de pe ecranele televizoarelor în casele românilor, despre pericolul în care se află valori tradiționale și creștine precum familia, fidelitatea, onoarea, cinstea, corectitudinea, despre iubirea adevărată care este întotdeauna discretă și aducătoare de pace și liniște pentru cei din jur, despre pervertirea comunicării din cauza Internet-ului, despre frumusețea scrisorilor de altă dată scrise de mână, despre urgența instituirii unor programe care să-i învețe deopotrivă pe copii și pe părinți ierarhia valorilor în viața omului.

Vineri, 8 ianuarie 2010, emisiune TVM de promovarea sănătăţii  la "Cotidian" a Talidei Cosma. Titlul a fost "Suntem pregătiţi să îmbătrânim?", iar emisiunea a fost redifuzată şi luni, 11 ianuarie. Nu,  nu suntem pregătiţi, dar ar trebui să fim, a fost răspunsul general al emisiunii. Ar trebui iniţiate programe, încă din şcoală, de educaţie pentru bătrâneţe, cred. Ar trebui o atenţie mai mare pentru bătrâni. Ar trebui...

Marţi, la Biblioteca Judeţeană Kirileanu, filiala Mărăţei, despre Eminescu, în faţa unor elevi de la Colegiul Cartianu, împreună cu Dan Iacob. Le-am vorbit şi despre rostul cititului azi. Bucuros, ca întotdeauna, de interesul lor pentru subiect.

Devianţa şcolară şi rădăcinile ei familiale (Vasile Baghiu, în Viata Medicala, Nr. 51/1041, anul XXI, 18 decembrie 2009)

Devianţa şcolară şi rădăcinile ei familiale
 Viaţa din primii ani de acasă − dincolo de moştenirea genetică şi mediul social − are influenţă decisivă asupra adaptării ulterioare la şcoală a copilului.

Se ştie că la şedinţele cu părinţii mulţi părinţi cer profesorilor să facă “mai mult” pentru educaţia copiilor lor, copii despre care sunt plângeri cum că ar vorbi urât, că s-ar purta nerespectuos, că ar avea un comportament nepotrivit. Ei cer acest efort din partea altora, dar acasă se uită la tv împreună cu proprii copii la emisiuni de doi bani, pline de vulgarităţi şi violenţă.

Nu puţini părinţi caută la profesori ajutor pentru a-i convinge pe proprii copii să citească mai mult, dar ei nu citesc nici măcar un ziar în aşa fel încât copilul să-i vadă şi să-i poată imita.

Copiii ajung să fumeze şi să consume alcool pur şi simplu pentru că aşa au văzut ei că fac adulţii, adică părinţii lor.

Deşi cei mai mulţi profesori sunt părinţi şi este de presupus că ştiu ce înseamnă să pui prea mult pe umerii unui copil - atât la propriu cât şi la figurat - , copiii din România trebuie să care la şcoală ghiozdane cu o greutate care depăşeşte normele medicale şi să scrie ca teme pentru acasă zeci de pagini pînă noaptea târziu.

Adulţii din România vor să vadă la copiii lor bună creştere şi comportament responsabil, dar străzile oraşelor noastre sunt pline de gunoaie, iar scările multor blocuri arată jalnic.

Ieri, 12 noiembrie, emisiune TVM (reluata şi azi) pe tema furtului. Între multele faţete ale acestei devianţe, am vorbit şi despre obiceiul copiatului în şcoli şi universităţi, un dezastru, o boală a sistemului. Voi încerca să recuperez nişte înregistrări din toate aceste emisiuni de promovarea sănătăţii din ultimul timp, cu gândul că poate voi putea să le postez aici, în speranţa că vor fi oameni interesaţi să le vadă.

Activităţi de promovare a sănătăţii, la o şcoală din Piatra Şoimului şi la Biblioteca "G.T. Kirileanu", emisiune TVM în care sub titlul "De ce nu spunem adevărul" am vorbit despre valorile morale şi necesitatea reinventării lor în procesul de educaţie, distribuire de pliante prin şcoli, în special pe tema gripei, corectură finală la pliantul "Cum să trăim frumos şi sănătos" şi la calendarul pe 2010, lucru la cartea de promovarea sănătăţii. Oh, nu ştiu când voi putea spune că am adus această carte aproape de încheiere... Poate la anul... Şi o veste buna: am fost inclus în volumul "Literatura artistică a medicilor". Mergem înainte.

DIFICULTĂŢI ALE MUNCII DE PROMOVARE A SĂNĂTĂŢII ÎN ROMÂNIA DE AZI, CU REFERIRE SPECIALĂ LA ROLUL PĂRINŢILOR ŞI AL ŞCOLII ÎN PREVENIREA FUMATULUI LA COPII ŞI ADOLESCENŢI (Vasile Baghiu, în "Viaţa Medicală", Nr. 29, 17 iulie 2009)

Discuţiile pe teme de promovarea sănătăţii sunt rare şi aleatorii, atât în şcoală cât şi în societate.

La sfârşitul săptămânii trecute am participat la Conferinţa Naţională de Tabacologie, la Iaşi, la Biblioteca Centrală Universitară. Cursuri şi intervenţii interesante, inclusiv din domeniul consilierii psihologice (foarte interesantă prezentarea psihologului Bogdana Bursuc!), participări din afară, între care Karl Fageström, Serena Tonstad şi Florence Barteletti-Kemp. Cu primii doi chiar am vorbit într-o pauză. I-am întrebat care ar fi mesajul cel mai bun pe care l-ar spune adolescenţilor ca să-i convingă să nu se apuce de fumat. Au spus, între altele, că ar fi foarte eficient dacă starurile rock şi personalităţile de care adolescenţii se simt apropiaţi ar vorbi despre fumat şi nocivitatea lui. În a doua zi a conferinţei am vorbit şi eu. Intervenţia a stârnit reacţii vii într-o sală aproape plină de medici. Am vorbit despre ambiguitatea mesajelor din suporturile de curs din programul "Adolescenţii renunţă la fumat". Indiferent de discuţii şi de cum au fost primite observaţiile mele critice, speranţa mea este că măcar pe viitor cei care iniţiază astfel de programe vor reflecta mai mult asupra conţinutului mesajelor şi vor solicita colaborarea şi altor specialişti, a psihologilor şi sociologilor. Sunt mulţumit că am avut şansa să-mi fac auzită opinia în cadrul cel mai potrivit, iar această şansă o datorez doamnei profesor Antiogona Trofor, preşedinta conferinţei, care a avut deschiderea şi înţelepciunea de a mă invita să-mi exprim rezervele şi îngrijorările mele.

Miercuri emisiune tv de promovarea sănătăţii cu titlul "Cum alegem drumul în viaţă". Am vorbit despre resursele pentru o carieră de succes (aptitudini, caracter, interese etc.), despre teoria Annei Roe legată de "energia psihică" şi experienţa de viaţă din copilărie, despre urgenţa ca astăzi părinţii să se apropie mai mult de şcoală, despre înţelesul noţiunii de succes. Zilele acestea pregătesc textul intervenţiei pe care o voi avea la Conferinţa Naţională de Tabacologie de la Iaşi, de joi, vineri şi sâmbătă.

Activităţi fel de fel... Emisiune TVM cu titlul "Cine ne manipulează", întâlniri cu elevi la filiala Mărăţei a Bibliotecii judeţene (vreo trei), participare la Ziua împotriva fumatului (cu instalarea unui cort în oraş, măsurarea tensiunii arteriale şi a nivelului CO în aerul expirat, distribuire de pliante, oferire de sfaturi, socializare etc.), participare la o lansare a unei cărţi a pictorului Cuciureanu, la care am vorbit unui grup de cadre didactice şi despre necesitatea îmbunătăţirii comunicării elevi-părinţi-dascăli pentru susţinerea creativităţii şi prevenirea devianţelor şcolare, în fine, lucru la cartea mea de promovarea sănătăţii...

În ultimele două săptămâni m-am agitat - cum îmi place mie să glumesc - din nou pe teme de promovarea sănătăţii.

Mai întâi, de Ziua sănătăţii, pe 7 aprilie, răspund invitaţiei Bibliotecii G.T. Kirileanu (filiala de cartier, Mărăţei) să le vorbesc elevilor a două clase de la Colegiul Cartianu. Fireşte că nu ar fi fost deloc interesant pentru elevi să le vorbesc despre serviciile de urgenţă, conform temei propuse anul acesta de O.M.S., aşa că m-am limitat să îi invit să observe cât de jalnic arată cele mai multe din spitalele noastre şi să judece ei cu mintea lor, pe seama acestei observaţii, ce fel de societate suntem, ce fel de politică se face şi cât de dificil le-ar fi acestor servicii şi întregului sistem de sănătate să facă faţă unui - Doamne fereşte! - dezastru natural. Apoi le-am vorbit mai mult despre ce înseamnă un stil de viaţă sănătos şi despre valori adevărate şi valori false.

Apoi, am participat la trei emisiuni tv: una pe 8 aprilie, la "Actual", cu titlul "Cuvinte potrivite" (realizator: Sorin Gaidău), în care am făcut pledoaria cărţii din nou, ca de atâtea ori, între alte teme discutate, alta pe 15 aprilie, la aceeaşi televiziune şi în aceeaşi emisiune, având tema "Credinţa şi lumea de azi", în care am strecurat şi elemente de promovarea sănătăţii referitoare la abuzurile alimentare şi de alcool de la Paşti la care se dedau românii, îndemnându-i pe oameni să fie cumpătaţi şi să încerce să nu dea de lucru serviciilor de urgenţă, pentru ca, în fine, în aceeaşi zi, pe 15 aprilie, să particip şi la emisiunea "Cotidian" de la TVM a Talidei Cozma, care a avut titlul "Sărbătorile şi bucuria lucrurilor simple" şi care mi-a dat ocazia să vorbesc iar despre cumpătare, printre alte şi alte subiecte, toate încercând o pledoarie pentru bine, frumos, adevăr.

Ei bine, mi s-a mai întâmplat ceva important. Un om, care s-a recomandat a fi profesor pensionar după ce m-a oprit ieri pe stradă ca să mă felicite pentru toate "apariţiile" mele din ultimul timp de la televiziunile locale pe teme de cultură şi educaţie, m-a întrebat două lucruri: dacă aceste televiziuni mă plătesc pentru prestaţia mea ("de mare valoare", cum spunea el) şi dacă instituţia mea mă răsplăteşte cu salariu de merit. I-am răspuns negativ la amândouă întrebările. A dat din cap a dezamăgire şi m-a întrebat de ce atunci fac toate astea. I-am răspuns: "De amorul artei, domnule profesor!". A continuat să dea din cap nemulţumit şi a plecat mai departe vorbind de unul singur... Ca să fiu sincer şi nesincer în acelaşi timp, aş putea spune că întâlnirea cu acest om este o răsplată, dar nu spun, ci numai zic... Sărbători fericite tuturor!

Mai zilele trecute o emisiune tvm despre igienă, apoi o întâlnire la Biblioteca G.T. Kirileanu cu elevi de la Colegiul Cartianu pe tema lecturii. Între altele, texte, articole, corecturi...

În ultima săptămână, o prelegere pe tema virusurilor, la Biblioteca "G.T. Kirileanu", studenţilor Şcolii Postliceale Sanitare "Carol Davila", în care - după informaţiile strict epidemiologice - am insistat pe comportamentul igienic (fizic, moral şi etic) pe care ar trebui să-l transmitem concetăţenilor, apoi o emisiune la TVM pe tema "Femeia, literatura viaţa", în care, între altele, am criticat idealul de frumuseţe de azi care propune sexul drept valoare supremă, pe urmă, la sediul nostru, întâlniri pe tema igienei cu asistenţii comunitari din judeţ şi cu asistenţii medicali şi medicii de la cabinetele medicale şcolare, în fine, participare la o întîlnire la nivel judeţean, găzduită de Prefectură, pe tema violenţei juvenile, unde şefa inspectoratului şcolar local m-a contrazis când am spus că orele de dirigenţie nu prea se ţin, că sunt transformate în ore de matematică, română etc.; de altfel, nu a trecut o zi şi ministrul actual, o profesoară universitară cunoscută, a spus exact ceea ce spusesem eu despre dirigenţie. Mâine, în cadrul programului meu "Drogul lecturii", voi avea o întâlnire la Biblioteca "G.T.Kirileanu" (filiala Mărăţei) cu elevi ai Colegiului Gheorghe Cartianu. A, să nu uit... Am clarificat, prin corespondenţă, şi unele chestiuni ambigui din programul privind fumatul în rândul adolescenţilor; iniţiatorii mi-au dat dreptate în multe din observaţiile mele, au admis că există unele probleme şi m-au invitat la conferinţa de la Iaşi din vară pentru a-mi expune ideile.

Liderii responsabili ai oricărei organizaţii sau ai oricărui grup au interesul să fie eficienţi în activitatea pe seama căreia grupul respectiv sau organizaţia funcţionează. Mai mult, o atmosferă bună în cadrul grupului este de natură să menţină un nivel constant al eficienţei - datorită menţinerii stării de sănătate a membrilor şi a unui nivel motivaţional crescut.

De aceea, stimularea "managamentului controverselor" pentru a se ajunge la decizii valoroase ar trebuie practicată cel puţin la fel de mult cât alte tehnici aplicabile la managementului grupului pentru luarea deciziilor cele mai bune. Avocatul diavolului, aşa cum este definit de Gary Johns în lucrarea «Comportament organizaţional (Editura Economică, Bucuresti, 1998) », adică «o persoană numită pentru a identifica şi a pune în discuţie slăbiciunile unor propuneri de planuri sau strategii » (p. 376), este însă mai puţin practicat în organizaţiile rigide, în care liderii nu urmăresc altceva decât să-şi consolideze poziţia de lider formal, cum se întâmplă în multe instituţii şi organizaţii publice din România.
Gary Johns observă că de regulă « conflictele izbucnite între membrii unei organizaţii nu conduc la luarea unor decizii bune”, dar adaugă, pe de altă parte, că « absenţa totală a controversei poate fi la fel de dăunătoare ». Este adevărat, de asemenea, că pentru a fi eficient, « avocatul trebuie să-şi prezinte vederile într-o manieră obiectivă, neemoţională » (p. 377), ceea ce presupune anumite calităţi umane speciale, care trebuie apreciate şi chiar căutate de lideri. O perspectivă critică într-o organizaţie este echivalentă cu o perspectivă a opoziţiei pentru un guvern, cu perspectiva presei libere pentru o întreagă societate. Este, de fapt un fenomen pe care l-am numi « privirea din afară ».

A avea capacitatea de a privi “din afară” grupul de muncă din care facem parte este o calitate care poate să aducă îmbunătăţiri atmosferei la locul de muncă şi mai ales să eficientizeze munca propriu-zisă. A privi “din afară” înseamnă de fapt a avea puterea de a fi autocritic cu unele situaţii, de a fi obiectiv, de a te transpune în situaţia cuiva care priveşte cu detaşare ceea ce se întâmplă în grupul de muncă, de a pune întrebări incomode, în fine, de a fi un “avocat al diavolului”.

Acest rol – chiar dacă cel mai adesea ingrat - este foarte necesar pentru a preveni autosuficienţa, izolarea, închiderea profesională, formalizarea excesivă a relaţiilor interpersonale. Dezavantajul este că uneori, pe termen scurt, persoana care îşi asumă rolul are de suferit o qvasi-identificare cu rolul în ochii celorlalţi, printr-un proces de transfer similar celui din cazul actorilor care joacă roluri negative. Nici o discuţie nu poate avansa doar pe seama similarităţii punctelor de vedere. Cu atât mai puţin o şedinţă de “brainstorming” în care se caută soluţii la probleme profesionale. Pentru aceasta stilul de conducere şi atmosfera în grupul de muncă trebuie să fie democratice, deschise, flexibile. Este aşadar necesar dialogul cu nuanţe polemice, mai mult decât o unanimitate opacă şi ineficientă.

Pe 6 februarie întâlnire la Biblioteca "G.T. Kirileanu" cu studenţi ai Şcolii Postliceale Sanitare "Carol Davila", pe tema toxicomaniei. Am insistat asupra greşelilor care se fac în educaţia pentru sănătate pe această temă: prezentarea statisticilor într-o manieră care îi consolează pe cei care sunt tentaţi să încerce un drog, prezentarea detaliilor asupra diferitelor tipuri de droguri, prezentarea unor cazuri de toxicomanie într-un mod care pledează în subsidiar pentru lipsa de pericol al acestui tip de experienţă, adică mărturii ale unor tineri care îşi povestesc experienţele din trecut (totdeauna din trecut) lasând astfel o uşă deschisă pentru concluzia că recuperarea totală este posibilă etc..

Pe 13 februarie, emisiune TVM cu Talida Cozma pe tema "Iubirea în vremuri moderne". Am discutat despre schimbările pe care le-a adus modernitatea în relaţiile de dragoste, despre valorile tradiţionale şi pericolul în care se află ele astăzi din cauza stilului antieducativ, ca să spun aşa, în care se face televiziune, despre influenţa mediei asupra imaginii pe care copiii şi adolescenţii o au despre prietenie, dragoste, căsătorie, despre rolul Şcolii şi al Familiei în educaţia pentru viaţă a copiilor.

Există în România noastră de azi tot felul de programe - mai mari sau mai mici, toate destinate şcolilor - care au ca scop declarat promovarea sănătăţii, prevenţia fumatului şi a consumului de droguri în rândul elevilor sau aşa-numita "educaţie sexuală". Nu ştiu de ce nu m-am mirat să constat că nu puţine dintre ele conţin mesaje contradictorii sau pur şi simplu contrare scopurilor clamate. Ele sunt foarte adesea derulate prin serviciile de promovare a sănătăţii sau prin nişte ong-uri fără ca vreun specialist din aceste servicii sau organizaţii să observe "contradicţiile". Subiectul mi se pare foarte important, actual, grav şi ar reclama urgent o dezbatere. Voi reveni asupra lui cât voi putea de repede.