La granița cu abuzul emoțional

În anii de după revoluție, pentru practicienii promovării sănătății Ziua Națională a României a coincis cu Ziua Mondială de Luptă împotriva SIDA. Inconfortabilă coincidență, aș zice. Dincolo de acest sentiment stingheritor peste care, la rigoare, se poate trece ușor, activitățile de prin școli, în afara celor care îi vizează pe adulți, au constat, din cât am observat (atât din presă, cât și din mărturisirile colegilor din țară) în explicarea pentru elevi a unor chestiuni care țin foarte mult de sexualitate. Nimic neobișnuit, totuși. În fond, educația pentru sănătatea sexuală trebuie să fie un subiect important, cu condiția minimă a abordării diferențiate în funcție de vârstă și a contextualizării în raport cu o serie de valori moral-etice la care ar trebui, toți, să ne raportăm. Problema care mi s-a părut însă întotdeauna greu de administrat, emoțional și ca tip de comunicare cu copiii, a fost aspectul de intruziune al acestui gen de activitate la clasă, intruziune a noastră, a celor care facem promovarea sănătății, într-o lume, a copiilor și a adolescenților, căreia până în urmă cu câteva minute nici nu îi păsa de... HIV și de SIDA. Am avut întotdeauna senzația că tulburăm "aiurea" liniștea unor copii vorbindu-le despre un virus mortal cu care majoritatea covârșitoare este puțin probabil, firește, că vor avea de a face în această viață. Și totuși, trebuie să le spui acestor copii că există acest pericol. Cum să o faci însă fără să ai tot timpul senzația unei inadecvări? Firește că depinde de personalitatea și profesionalismul celui/celei care coordonează activitatea ca lucrurile să nu degenereze, cum se întâmplă mai mereu când este vorba de astfel de subiecte, să nu degenereze, vreau să spun, în momente penibile și nu de puține ori chiar la granița cu abuzul emoțional. Nu am intrat niciodată în amănunte în această chestiune, la clasă, așa cum nu am făcut-o nici în legătură cu subiectul drogurilor. Sunt convins că este de preferat trecerea în revistă doar a căilor de transmitere a acestui virus și de insistat mai mult pe adoptarea unui comportament responsabil, pe recomandarea abstinenței sexuale în perioada școlii și chiar până la căsătorie și pe informarea asupra riscurilor începerii vieții sexuale în această perioadă și asupra mijloacelor de protecție. Și toate acestea nu înainte de a le vorbi despre valori, despre alegerea prietenilor, despre prietenie, dragoste, căsătorie, familie, despre pericolele din mass-media, despre manipulările și violența ei. Tot așa și în cazul drogurilor... Nu trebuie să fluturi cu nonșalanță (și cam iresponsabil, să recunoaștem) la aceste activităţi cu copii şi adolescenţi denumiri și structuri chimice ale drogurilor, ci să le vorbești despre pericolul anturajelor cu tendințe deviante, despre capacitatea de a-ți alege prietenii și de a-ți urma valorile, despre comunicarea cu părinții, despre cititul cărților, stilul de viață sănătos etc.. Nu vorbești la clasă despre SIDA cu aerul cel mai firesc din lume, cu aerul că este subiectul cel mai natural despre care oamenii discută pe toate drumurile și în toate împrejurările și pe care ei tocmai îl așteptau, pentru că e ca și cum ai trânti un bolovan în balta în care niște copii pescuiesc cu undițele în liniștea cea mai desăvârșită a vârstei. 

Nu îndopați copilul cu mâncare și dulciuri!

Nu îndopați copilul cu mâncare și dulciuri! Este plăcut să vezi că un copil nu face mofturi la mâncare, dar este periculos să-l încurajezi să mănânce fără măsură. Un copil obez are pecetluită viața. Va fi expus tachinărilor răutăcioase și marginalizării în grupul de la școală și, în timp, problemelor grave de sănătate precum diabetul și bolile cardiovasculare. Nu-i faceți rău propriului copil având convingerea că îi faceți un bine! Dacă situația a scăpat de sub control iar greutatea copilului depășește limitele normalității, cereți sfatul unui specialist.

A discuta în fiecare zi cu copilul

     Faceți-vă un obicei din a discuta în fiecare zi cu copilul dumneavoastră – atât când este mic, cât și atunci când a devenit adolescent – despre ce a făcut la școală, ce a învățat acolo și despre ce mai vrea el să vorbiți, despre probelemele lui. Arătați-i dragoste și afecțiune. Împărtășiți-i valorile în care credeți: dragostea, prietenia, credința, cinstea, munca, modestia, cumpătarea, ordinea, politețea, patriotismul. Comunicarea este cheia dezvoltării normale a copilului.

Comunicarea cu ceilalți, menținerea legăturilor cu prietenii și a unei vieții sociale active...

      Jurnalista și scriitoarea Cristina Rhea mi-a adresat trei întrebări care privesc și chestiuni de promovarea sănătății.  Iată răspunsurile:


1.  Ce rol au cuvintele (scrise sau rostite) in diferite situații de viața?

Nu o să mă refer la teoriile cunoscute asupra limbajului, nici la studiile privind impactul cuvintelor, deopotrivă asupra celor care le folosesc și asupra celor care le aud. Mă voi limita să spun ceva mai simplu, anume că rolul cuvintelor în viața de zi cu zi este mai important decât al imaginilor, de exemplu, chiar dacă se spune, în manieră stereotipă, că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte.

Nimic mai neadevărat, totuși, în această poveste. A vedea un apus de soare este infinit mai limitativ (psihologic) decât a citi o descriere a unui apus de soare, sau o poezie pe acest subiect. Cuvintele nuanțează lucrurile, subliniază sau ascund anumite aspecte, cuvintele au puterea de a aduce pacea tot așa cum sunt în stare să facă război.

Din păcate, noi am intrat acum într-o epocă a dominației imaginii, iar faptul acesta sărăcește sufletește ființa umană pentru că o scoate din zona reflecției, a gândirii. Imaginile ni se livrează, iar efortul nostru mintal de a le recepta este mult mai mic decât acela de asimilare a unui mesaj alcătuit din cuvinte.

Noi gândim cu cuvinte, nu cu imagini. De aceea, salvarea noastră stă tot în lectură, în întoarcerea la carte, la cuvântul scris, la operele literare. Dacă vom pricepe la timp acest adevăr și vom acționa în această direcție, ne vom salva.

2.   Ce părere aveți despre medicina alternativa?

Faptul că acest tip de medicină a vindecat mulți oameni mă face să o privesc cu interes.

Pe de altă parte, oamenii ar trebui să fie echilibrați și în privința aceasta, să nu cadă adică în eroarea de a absolutiza acest tip de medicină și de a desconsidera medicina clasică. Vreau să spun că sunt situații lipsite de dubii, în care medicina alternativă trebuie scoasă dintre… alternative. De exemplu, dacă ai o fractură, nu încerci medicina alternativă, ci consulți un specialist într-un cabinet medical clasic, îți faci o radiografie și faci imobilizarea piciorului sau a brațului afectat.

De asemenea, ar trebui să ne întrebăm ce îi face pe oameni să se îndrepte înspre medicina alternativă din ce în ce mai mult parcă în vremurile noastre. Sunt probabil motive de natură economică sau legate de cultură și educație, dar anumite limite ale medicinii clasice și o presiune crescută a industriei farmaceutice au, la rândul lor, un rol în această tendință. Cred că o comunicare mai bună, în plan științific, între cele două domenii ar fi binevenită și în beneficiul oamenilor.

 
3.   Ce le recomandați cititorilor noștri pentru o sănătate optima?

În primul rând să iasă cât mai des din case, din fața televizorului și a computerului. Plimbările în aer liber, prin parcuri, pe malurile râurilor, prin păduri te reconectează la natură și îți dau energii noi. Mai mult, petrecerea timpului în aer liber și în lumina naturală previne depresia, obezitatea și bolile cardiovasculare.

Apoi, să aibă o alimentație echilibrată și cât mai lipsită de aditivi chimici.

Comunicarea cu ceilalți, menținerea legăturilor cu prietenii și a unei vieții sociale active sunt, de asemenea, de natură să confere optimism și speranță, să dea sens vieții, ceea ce are efect pozitiv asupra imunității și a prevenirii îmbolnăvirilor.

În fine, este dovedit științific impactul pozitiv pe care cititul cărților îl are asupra stării de bine, care înseamnă, de fapt, sănătate, iar credința nu ar trebui să fie nici ea deloc de neglijat în această ecuație a sănătății.

Cultivarea lecturii în școală

Reușesc (împotriva trendului societății noastre de acum, care poate tăia orice entuziasm și orice motivație) să mă țin de proiectul de cultivare a lecturii în școală, început acum câțiva ani. Azi, din nou, o întâlnire cu o clasă de elevi (a douăzecea de acest fel, cred, de la începutul lunii ianuarie), la un liceu din orașul meu, în care încerc să le lămuresc legăturile (adesea nevăzute, oricum cercetate și demonstrate în ultimul timp) dintre citit și sănătate, în sensul impactului pozitiv pe care îl are acest obicei bun asupra reglării emoțiilor și stării generale de bine, asupra dimensiunilor psihologice, sociale și spirituale ale sănătății, la fel de importante ca dimensiunea biologic-medicală. De fiecare dată, am parte de întrebări interesante și, chiar dacă unii adolescenți au probleme de concentrare și devine atât de greu uneori să ai o comunicare reală cu ei (ceea ce mă face să-i plâng pe dascălii de azi, a căror misiune pare mai grea decât altădată), tot cred că genul acesta de activitate merită să fie făcut, cu modestie și încredere, cu atâta firesc și naturalețe cât ești în stare, cu optimism și credință.

Totul trebuie reclădit începând cu spațiul familiei

Dintr-un INTERVIU pe care l-am oferit revistei semnebune.ro : „Dacă românii îşi doresc cu adevărat să-şi vadă copiii oameni educați și pregătiți pentru viață, atunci să facă în aşa fel încât să fie văzuţi de proprii lor copii citind ei înşişi zilnic cărţi şi, mai mult, să cumpere cărţi pentru a crea în casă o ambianţă care să îndemne la lectură. Exemplul personal este cel mai eficient. Educația, cultura şi dragostea de cultură sunt averea cea mai de preţ pe care părinţii o pot oferi copiilor în această viaţă. Am văzut în Germania un obicei pe care şi noi ar trebui să-l preluăm: lectură cu voce tare, timp de o oră, organizată o dată pe săptămână, în familie, împreună cu rude şi vecini, la care participă deopotrivă adulţi şi copii. Totul trebuie reclădit începând cu spațiul familiei. Multe din necazurile din societatea de azi se trag din familie.”

Evitarea stigmatizării și judecării gestului de a fuma este un prim pas în credibilizarea mesajului anti-fumat

Există o campanie publicitară cu care ne-am obișnuit, care pare să fi devenit parte a mediului în care trăim, o campanie prin care industria tutunului scoate în față imaginea fumătorului rebel, liber, matur şi puternic. Ea are impact asupra adolescenților, care ajung să considere fumatul un comportament care li se potrivește pentru că își doresc să se încadreze în acea imagine. Discutarea, punerea sub semnul întrebării și schimbarea acestei imagini ar fi câteva dintre obiectivele cele mai importante ale promovării sănătății pe tema fumatului, atât în mediile școlare, cât şi în toată societatea. Mesajele nu trebuie să pună în primul rând accentul pe consecințele negative viitoare asupra sănătății, de peste douăzeci sau treizeci de ani, sau pe aspectele terifiante asociate cu poze ale plămânilor distruși (cum se găsesc în multe broșuri și pliante de prevenție), ci mai mult pe beneficiile pe termen scurt ale situației de nefumător sau ale celei de renunțare la fumat: respirație curată, economisirea banilor de buzunar, stare de bine, stimă de sine crescută etc.. Fumatul dă dependență, iar recunoașterea faptului că oamenii fumează atât de plăcere sau din dorința de a fi acceptați în unele grupuri, cât și pentru că le este greu să renunțe pe seama dependenței, adică evitarea stigmatizării și judecării gestului de a fuma, este un prim pas în credibilizarea mesajului anti-fumat. De asemenea, recunoașterea în fața fumătorilor a dificultății de renunțare îi motivează în plus în decizia de a renunța. Onestitatea mesajelor este o cheie de abordare pentru a fi eficienți.

Beneficii terapeutice ale cititului

Mă interesează în mod special impactul cititului asupra sănătății, mai ales de când lucrez în domeniul promovării sănătății. Este un interes care vine, firește, și din calitatea de scriitor. Pe acest fond al preocupărilor la granița dintre psihologie, medicină și literatură, am inițiat și proiectul "Drogul lecturii", în care încerc să le atrag atenția elevilor și părinților asupra a două aspecte importante legate de acest subiect: ce pierd necitind și ce câștigă citind. Unul dintre efectele benefice ale cititului este și acela al îmbunătățirii sănătății și a stării de bine. O cercetare pe această temă realizată de "Health Inequalities Research Institute" al Univerității din Liverpool are drept concluzie tocmai existența acestei legături între obiceiul cititului și sănătate. Astfel, studiul relevă, de exemplu, faptul că prin urmarea unui program de lecturi, pacienții suferind de depresie își îmbunătățesc situația medicală în termeni de stare de bine din punct de vedere social (prin creșterea încrederii în sine și reducerea izolării), în termeni de stare de bine din punct de vedere mental (prin dezvoltarea capacității de concentrare și stimularea interesului pentru învățarea de lucruri noi și descoperirea de căi noi de înțelegere a lumii) și în termeni de stare de bine din punct de vedere emoțional și psihologic (prin creșterea gradului de conștientizare a propriei persoane și a abilității de a clarifica unele probleme care țin de comportamentul propriu). Studiul stabilește, de asemenea, genul de literatură care funcționează în această privință și mecanismele acestui impact asupra bolii depresive, are titlul "An investigation into the therapeutic benefits of reading in relation to depression and well-being" și a fost realizat de mai mulți cercetători, între care Dr Josie Billington, School of English, University of Liverpool, Professor Christopher Dowrick, Professor of Primary Medical Care, Department of Mental Health and Well-Being, University of Liverpool, Dr Andrew Hamer, School of English, University of Liverpool, Dr Jude Robinson, Department of Health Services Research, University of Liverpool, Dr Clare Williams, Project Worker, The Reader Organisation.

Optimiștii sunt mai sănătoși decât pesimiștii

Exisă studii (ex.: Martin Seligman, Universitatea Pennsylvania) care arată că optimiștii au o stare de sănătate mai bună decât pesimiștii. Unul dintre motive este că pesimiștii devin mult mai ușor depresivi, ceea ce influențează negativ sistemul de imunitate. Starea de tristețe, stresul și depresia încetinesc și chiar împiedică în mod real activitatea sistemului de apărare al organismului. Pe de altă parte, persoanele optimiste sunt mult mai active în căutarea informațiilor privind factorii de risc pentru sănătate și determinanții sănătății, precum și a modalităților de adoptare a unui stil de viață sănătos. Vestea bună este că optimismul poate fi învățat. Este vorba pur și simplu despre mobilizarea resurselor sufletești pentru a vedea partea plină a paharului mai curând decât partea goală și de a nu abandona planurile și proiectele în fața dificultăților. Astfel, cu cât mai des reușim să atingem starea de optimism, cu atât starea noastră de sănătate este mai bună.

Cunoașterea de sine

Prin cunoașterea de sine elevii pot să-și aleagă în cunoștință de cauză drumul de urmat în viață și pot opera modificări în propriul comportament astfel încât lucrurile să se îmbunătățească substanțial. Bineînțeles că acest drum nu este liniar, nu este fără schimbări neprevăzute sau fără modificări de traseu. Alegerile se fac permanent, detaliile se ajustează din mers. Ceea ce rămâne constant este visul pe care ni-l facem în legătură cu viața noastră, imaginea celui/celei care dorim să fim cândva în viitor. Iar pentru aceasta trebuie să ducem o luptă cu noi înșine, cu tendințele de comoditate, cu lenea, cu neîncrederea în propriile forțe, cu atitudinile ostile din exterior, cu momentele mai proaste pe care le întâmpinăm în unele zile. Cunoașterea de sine este calea succesului și a împlinirii.

Educația pentru viață, cel mai important tip de educație de care ar fi nevoie acum

Tipul şcolii influenţează dezvoltarea şi educaţia adolescentului.

Nici în România nu este altfel. Știm și vedem de mulţi ani că lucrurile stau prost în privinţa formării copiilor în şcolile noastre. Începând de la grădiniţă şi terminând cu clasa a douăsprezecea, copiii sunt „serviți” cu informaţie, redundantă şi aceea cel mai adesea, iar educaţia propriu-zisă se lasă aşteptată. 

În general, dascălii sunt exclusiv preocupaţi să-i determine pe elevi să-şi însuşească materia pe care o predau şi nu pare să le mai pese şi de ceea ce se întâmplă cu aceşti elevi, ca persoane, dincolo de oră. Sunt excepții, dar ele supraviețuiesc greu în context.

Există din păcate o lipsă cronică de entuziasm în sistemul de învățământ. Explicabilă, dar nu și acceptabilă. Atât lipsa de interes a Şcolii pentru facilitarea, de exemplu, a întâlnirii elevilor cu personalități din domenii diferite, cu medici şi specialişti, cu psihologi şi sociologi, cu scriitori şi artişti autentici, cu istorici adevăraţi, care le-ar oferi copiilor nişte repere pentru viitor, cât şi dezinteresul celorlalte instituţii pentru contactul cu Şcoala nu sunt de natură să încurajeze proiectele. 

Mai mult, proiectele coerente şi pe termen lung ale Şcolii pentru educaţia pentru viaţă lipsesc şi ele. Singura cale rămâne iniţiativa personală, cu toate neajunsurile pe care orice demers individual îl presupune.

Educaţia pentru viaţă – cel mai important tip de educaţie de care ar fi nevoie acum – nu pare să intre în conceptul după care se alcătuiesc programa, curricula, curriculumul. 

Este important, poate, ca elevii să ştie la terminarea liceului cum se calculează un logaritm, care este structura sistemului nervos la mamifere, câţi electroni liberi are atomul de fier şi câte şi mai câte lucruri de acest fel, dar ne punem întrebarea de ce elevii nu ar trebui să ştie şi ce înseamnă o familie, cum se creşte un copil, cum se merge pe stradă, ce înseamnă un comportament responsabil şi aşa mai departe.

Emisiune 1TV Neamț despre diabet, miercurea trecută. Un interviu, de fapt, luat la o clinică privată... S-a dat duminică seara. Scris capitolul despre cunoașterea de sine din cartea în lucru...

Repere în prevenirea diabetului

     Dacă aveţi 45 ani şi peste această vârstă, ar trebui să faceţi testul de glicemie o dată la trei ani. Ar trebui să faceţi testul de glicemie mai devreme de 45 de ani şi chiar mai frecvent DACĂ:

·         sunteţi obez/obeză (mai mult de 20 % sută peste greutatea normală a corpului);

·         aveţi un părinte, fraţi sau surori cu diabet;

·         sunteți femeie și aţi dat naştere unui copil cu greutate mai mare de patru kilograme sau aţi contractat diabet în timpul sarcinii;

·         aveţi tensiune arterială mare (140/90 mmHg şi peste această valoare);

·         aveţi un nivel al HDL (colesterolul “bun”) de 35 mg % sau sub această valoare şi/sau un nivel al trigliceridelor de 250 mg % sau peste această valoare.

Se recomandă testul rapid al glicemiei (persoana testată nu trebuie să mănânce nimic patru ore înainte) pentru că este cel mai simplu, cel mai ieftin şi cel mai probabil să fie utilizat cu regularitate. De asemenea, în cadrul aceleiaşi recoltări de sânge pot fi făcute şi testul colesterolului şi alte teste standard, dacă este nevoie. Un rezultat de 126 mg % sau mai mare, confirmat şi a doua zi, înseamnă că aveţi diabet.

                                                                                                       

Glicemie (mg/dl)	Diagnoză
mai mică de 110	normal
110 – 125	deteriorare a metabolismului glucozei
126 şi peste	diabet

Dacă sunteţi diagnosticat cu diabet într-un stadiu incipient, este recomandabil să scădeţi în greutate (dacă sunteţi supraponderali), să faceţi mai multe exerciţii, să vă îmbunătăţiţi dieta (alegeţi acelaşi tip de mâncare fără grăsimi, practic aceeaşi dietă semi-vegetariană cunoscută în prevenirea bolilor de inimă şi a cancerului) şi să renunţaţi la fumat dacă fumaţi. 

Scopul detectării devreme a cazurilor de diabet este evitarea medicaţiei diabetice, sau cel puţin amânarea sau diminuarea utilizării ei şi nu numai pur şi simplu începerea mai devreme a terapiei.

Dacă rezultatul dumneavoastră este între 110 şi 125 mg%, vă încadraţi într-o nouă categorie numită “toleranţă scăzută la glucoză”, o zonă periculoasă de graniţă. Aceasta înseamnă că ar trebui să urmaţi aceleaşi recomandări de mai sus, pentru că nivelul glucozei în sânge tinde să crească odată cu vârsta. Acesta este momentul în care ar putea fi cu adevărat posibilă prevenirea diabetului.

Nu există practic vreun argument că începerea devreme a tratamentului va reduce complicaţiile pe termen lung ale diabetului de tip II , chiar dacă aceasta se întâmplă în cazul diabetului de tip I. Ceea ce este sigur, totuşi, este că prin screeningul pentru diabet oamenii sunt încurajaţi să facă schimbările necesare în stilul lor de viaţă, cum ar fi scăderea în greutate şi exerciţiile fizice, iar acesta poate fi un real beneficiu.

Mulţi oameni încă mai cred că dacă mănâncă prea mult zahăr fac diabet. Această concepţie este greşită şi a apărut din cauză că diabetul este diagnosticat prin măsurarea zahărului din sânge (glucoză). Dieta conţinând zahăr este doar o parte a tabloului. Conform a două recente studii ale Universităţii Harvard, o dietă bogată în anumite alimente cu conţinut mare de carbohidrate – acelea sărace în fibre şi cu un înalt indice al glicemiei (vezi mai jos) – creşte riscul diabetului de tip II, cel puţin la persoanele predispuse.

Cercetătorii au sugerat că un aport în exces al alimentelor cu conţinut mărit de carbohidrate şi cu un indice glicemic crescut forţează pancreasul să producă mai multă insulină, ceea ce, pe de altă parte, forţează celulele corpului să primească şi să depoziteze glucoza. În timp, corpul poate deveni rezistent la insulină. La astfel de persoane, celulele devin tot mai puţin sensibile la insulină. Acest lucru este caracteristic diabetului de tip II.

Bineînţeles că nu fiecare persoană având o astfel de dietă scăzută în fibre şi bogată în glucide face diabet. Există şi o predispoziţie genetică ce pare să fie exacerbată de acest tip de dietă.

Obezitatea este probabil factorul de risc cel mai important pentru diabetul de tip II.

Antecedentele familiale ale bolii, vârsta înaintată, lipsa exerciţiilor și stresul reprezintă alţi factori importanţi.

Este util să repetăm că menţinerea greutăţii la valorile normale şi în general adoptarea unui stil de viaţă sănătos poate preveni sau măcar amâna instalarea diabetului.

Se poate spune, de asemenea, că o dietă care să prevină diabetul, dacă există una, trebuie să fie aceeaşi ca în prevenirea bolilor cardiovasculare şi  a cancerului: cu conţinut scăzut de grăsimi, bogată în fibre şi semi-vegetariană. Studiile de la Harvard subliniază pur şi simplu importanţa alegerii produselor din cereale, ca opuse celor rafinate şi cu conţinut scăzut de fibre precum pâinea albă, cu scopul de a ajuta la controlul glicemiei. O astfel de dietă ajută şi la controlul greutăţii. Ea aduce o cantitate însemnată de vitamine, minerale şi alte elemente nutritive de care aveţi nevoie în prevenirea bolilor cronice, incluzând, poate, şi diabetul. 

             (Surse bibliografice: RxMed.Com; UC Berkeley Wellness Letter)

Diabetul ar merita un program serios de prevenție

De dimineață, la o clinică privată, pentru măsurarea gratuită a glicemiei fiecărui om care a venit acolo la anunțul televiziunilor locale legat de Ziua Mondială a Diabetului, dar și pentru a vorbi cu oamenii despre prevenirea bolii și despre ce se poate face după îmbolnăvire. Oferim câteva repere despre această boală și despre prevenirea ei unei jurnaliste de la 1TV Neamț interesată de subiect și de activitatea noastră, ceea ce e onorant pentru ea. Cam asta se mai poate face... Încă... Îmi amintesc cum cu ani în urmă, când instituția noastră a făcut o evaluare a stării de sănătate a populației în județ, am găsit enorm de multe cazuri noi de diabet, ceea ce înseamnă că oamenii ar trebui să meargă mai des la medicul de familie. Aceasta este fără îndoială o problemă gravă de sănătate care ar merita un program serios de prevenție.

Promovarea sănătății implică mai multe discipline

"Promovarea sănătăţii foloseşte diferite abordări care contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate. Acestea includ informarea şi educarea, dezvoltarea comunităţii, organizarea, pledoaria pentru sănătate şi legislaţia; prin toate acestea, promovarea sănătăţii este multisectorială şi implică mai multe discipline, nu numai sectorul de sănătate, în demersurile sale."
(Promovarea sănătăţii şi educaţie pentru sănătate/ Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar – Bucureşti : Public H Press, 2006)

Alcoolismul este o boală

Se spune că alcoolul te scoate mai întâi din societate şi pe urmă din viaţă. Dacă nu beți alcool, nu încercați această experienţă! Dacă obişnuiți să beți mai mult, fiți sigur că nu e un obicei sănătos! Pe de altă parte, nu este nimic rău dacă beți ocazional un pahar de vin sau altă băutură cu familia și prietenii, dar încercați în anturajul dumneavoastră să vă menţineți primul pahar aproape plin cât mai mult timp, ca pe un pretext pentru discuţie şi ca să nu vă fie umplut încă o dată şi încă o dată... „Antrenamentul” acesta a dat foarte des rezultate. Alcoolismul este o boală.

Promovarea sănătății se focalizează mai mult pe sănătate și mai puțin pe boală

Promovarea sănătății se referă, spre deosebire de abordările strict medicale, la determinanții sănătății și mai puțin la cauzele îmbolnăvirilor. Promovarea sănătății se focalizeză, altfel spus, pe sănătate și nu pe boală. Aici este diferența esențială dintre abordarea medicală (centrată pe boală) și abordarea psiho-sociologică (centrată pe sănătate), pe care unii cercetători o consideră chiar revoluționară, ca „a doua revoluție medicală” (Yanovitz, 2009).

Fiți prietenoși!

Fiți prietenoși cu oamenii din jur, indiferent de pregătirea, poziţia socială sau averea lor! Ceea ce dăruieşti se va întoarce în favoarea ta mai devreme sau mai târziu şi îţi va îmbunătăţi sănătatea. Banii pot să te apropie de oameni, tot aşa cum pot să te îndepărteze de ei. Depinde de tine! Încercați să nu bârfiți pe nimeni, nici la serviciu, nici în altă parte. Încercați să spuneți vorbe bune despre ceilalți şi să faceți binele. A spune „Mulţumesc!”, „Te rog frumos!”, „Iartă-mă!”, absolut de fiecare dată când situaţia o cere, înseamnă să fii conştient că trăieşti între oameni şi că îţi pasă de ei. A recunoaşte meritele oamenilor din jurul tău, a-i sprijini şi respecta pe cei valoroşi înseamnă să te afli deja în spaţiul binelui, frumosului şi adevărului.

Succesul nu este să apari des la televizor

Dacă eşti elev, nu uita că scopul principal al tău este să înveţi cât mai bine la şcoală şi să te pregăteşti pentru viaţă pe calea culturii, nu să pierzi timpul prin cluburi, baruri şi localuri pline de fum de ţigară. Acum e vremea acumulărilor prin lecturi pentru tine, e vremea în care te formezi. Ţine legătura cu prietenii tăi, dar nu-ţi pierde credinţa şi speranţa şi nu uita că viaţa are partea ei de muncă şi seriozitate fără de care orice succes este imposibil. Succesul nu este să ai bani, maşini luxoase sau să apari des la televizor (ca atâtea "vedete de o clipă"), ci să te realizezi ca om, cu familie şi prieteni, şi ca un bun profesionist în domeniul pe care ţi l-ai ales.

Încercați să fiți un model pentru copilul dumneavoastră!

Interesați-vă de anturajul copilului dumneavoastră. Găsiți-vă timp pentru a comunica în mod real cu el. Mergeți la școală din când în când și aflați părerea profesorilor despre el, dar anunțați-l dinainte, prietenos, că veți face asta. Încecați să fiți un model în tot ce faceți, ca să vă fie mai ușor să-i oferiți educația pe care o merită și să-l feriți de situații neplăcute și nedorite. Educația este cel mai prețios cadou pe care îl poate oferi un părinte copilului său.