Valorile materiale, valorile legate de bani (promovate de media) par sa aiba parte astazi de o mai mare consideratie chiar in randul tinerilor. A avea prieteni buni, a avea o familie, a te simti bine sufleteste si in comuniune cu lumea din jur sunt valori trecute pe planul al doilea. Si ne mai intrebam de ce suntem stresati si nemultumiti ca natiune...

Exista intrari de bloc vesnic pline de coji de seminte. Mancatorii de seminte de pe bancile din fata blocurilor, adulti si copii, nici macar nu par constienti de ceea ce fac. Inteleg ca rontaitul semintelor este o activitate nationala care a intrat in mentalul nostru colectiv si care cu greu va putea fi schimbata, dar este asa de descurajanta... Oare ce se poate face?

Numai dupa cum arata multe din scarile si imprejurimile blocurilor din orasele noastre cineva ar putea sa vada ce fel de mentalitate au locuitorii din aceste blocuri. Ei par sa considere ca fiind ale lor doar ce este dincoace de usa apartamentelor, doar ce este in locuinta propriu-zisa. Restul nu-i mai priveste. Asa adultii arunca chistoace pe scari, fumeaza pe scari, scuipa pe scari, iar copiii, imitandu-i, murdaresc peretii cu picioarele, zgarie peretii, deseneaza peretii. Cat despre imprejurimi, balariile cresc uneori pana la geamuri, locurile de joaca sunt napadite de buruieni si tot felul de gunoaie, pungi. Ai senzatia ca unele blocuri sunt locuite de o armata de salbatici. Ma intreb de ce nu ar putea fi invatata chiar la Scoala grija fata de locul unde traiesti, responsabilitatea, grija pentru mentinerea curateniei. In ce ma priveste, din toamna voi incepe sa le vorbesc elevilor din scolile prin care tin ore de educatie pentru sanatate mai mult despre aceste lucruri. Mi se pare o urgenta. Ar trebui insa un program care sa cuprinda tot sistemul...

Fara o selectie severa a programelor si o dramuire a timpului pentru vizionare, televizorul din casa noastra devine un dusman al intregii familii. Majoritatea programelor sunt foarte proaste si total needucative, procentul de violenta si prost gust din ele este ingrijorator, iar reclamele, dese si zgomotoase, inrautatesc lucrurile inca si mai mult. Copiii au cel mai mult de suferit, in educarea si formarea lor. De aceea, niciodata nu va fi prea tarziu sa inlocuim privitul la televizor cu lectura unei carti bune sau pur si simplu cu o plimbare. Anul trecut, in Elvetia, am vazut cum multe familii au luat decizii chiar mai radicale: au mutat televizorul in magazie. Oamenii de acolo au inceput deja sa inteleaga faptul ca e absurd ca viata sa le fie influentata atat de mult de televizor.

O statistica recenta arata ca noi romanii cumparam cel mai putin din Europa pasta de dinti, sapun si detergenti. Concluzia este ca am sta de fapt prost cu deprinderile igienice. Chiar daca nu stiu daca s-au luat in calcul productia privata de sapun de la tara si veniturile foarte mici ale romanilor, ceva adevar trebuie sa fie si in aceasta concluzie, pentru ca autobuzele noastre miros pur si simplu a transpiratie daca sunt mai aglomerate. Stiu, de asemenea (din experienta de asistent), cum saloanele din spitalele noastre miros a picioare nespalate si cum multi oameni, barbati si femei, nu se spala nici cand vin la consultatie la medic. Cred ca notiunile de igiena elementara trebuie invatate la scoala in fiecare an, iar presa ar trebui, poate, sa se implice mai mult in aceasta problema.

Anul trecut, in timpul rezidentei mele scotiene, i-am vazut pe englezi cum se poarta dimineata cand ajung la slujba. Fiecare avea cate o vorba buna pentru fiecare si o buna-dispozitie autoimpusa de educatie. Ziua incepea astfel excelent. Cata nevoie am avea si noi de acest comportament...