Cititul te ajută să ai mai mare încredere în tine însuţi, să călătoreşti în jurul lumii în cel mai ieftin mod posibil, să-ţi dezvolţi personalitatea, să-ţi îmbogăţeşti şi să-ţi clarifici propriile gânduri. Unele pagini din cărţi te fac să râzi pentru că sunt scrise cu umor. Cititul te poartă spre perfecţiune, îţi stimulează creativitatea, te ajută să-ţi descoperi propriile talente. Prin lectură ajungi să comunici mai bine cu oamenii, să ai o perspectivă mai clară asupra lucrurilor. Cititul îţi satisface curiozitatea şi te ajută să-ţi cultivi talentul literar. Cititul cărţilor nu necesită învăţarea nici unei aparaturi speciale, îţi îmbunătăţeşte atenţia, te ajută să-ţi petreci timpul în mod util şi îţi oferă "entertainment". Cititul te face puternic, te ajută să ştii de ce şi cum se întâmplă totul, te ajută să călătoreşti în timp. Obiceiul cititului oferă şi răspândeşte afecţiune şi cunoaştere, te ajută să-ţi faci prieteni, îţi deschide uşile spre medii intelectuale, te ajută să simţi lumea din jurul tău, îţi menţine mintea activă, îţi lărgeşte orizontul. Cărţile nu necesită companie şi sunt un excelent remediu împotriva stresului. Cărţile îţi dezvoltă sentimentul apartenenţei la comunitatea din jur. Cărţile presupun o activitate intelectuală, pe care o căutăm foarte adesea, oferă experienţe spirituale extraordinare şi emoţii speciale. Cărţile sunt instrumentele perfecte de îmbunătăţire a aşa-numitei "stime de sine". Prin lectură devii mai inteligent şi mai înţelept. Cărţile te ajută să creşti, te introduc în lumea viselor şi îţi oferă şansa împlinirii lor. Cărţile inspiră, motivează, construiesc naţiuni, civilizaţii. Cărţile sunt premiza civilizaţiei.

Iată şi sfaturile site-ului e-how in legătură cu protecţia împotriva soarelui.

1. Evitaţi expunerea la soare între orele 10 şi 15, când intensitatea radiaţiilor este cea mai intensă.

2. Utilizaţi o cremă de protecţie, care trebuie să aibă factorul de protecţie de cel puţin 15, inclusiv pe buze, urechi, nas, gât, mâini, picioare şi cap, cu cel puţin 15 minute înainte de a ieşi afară.

3. Aplicaţi din nou unguentul la două sau trei ore, mai ales dacă faceţi baie.

4. Purtaţi pălărie cu boruri largi.

5. Purtaţi ochelari de soare.

Ieri am obţinut licenţa în psihologie. Faptul este banal în sine, dar pentru mine el are o semnificaţie aparte. Eram eu intelectual (aşa autodidact, outsider), nici vorbă, dar acum - vezi bine! - am şi patalama. Am 42 de ani. Sunt tatăl a doi copii, am publicat opt cărţi şi m-am implicat în viaţa literară şi civică din ţara mea. Viaţa a făcut însă în aşa fel încât până ieri să nu fi absolvit decât un liceu sanitar şi o şcoală tehnică sanitară postliceală. Au fost nişte şcoli bune pentru mine, nimic de zis, pentru că mi-au oferit o profesie, aceea de asistent medical, pe seama căreia mi-am câştigat existenţa şi mi-am sprijinit familia, ca să nu mai spun că mi-au oferit, prin deschiderea uşilor spre lumea spitalelor, şansa de a cunoaşte oamenii şi suferinţele lor, experienţă atât de necesară unui scriitor. În toţi aceşti ani însă, am suportat adesea (pe nedrept, fireşte) situaţii umilitoare, pentru că în ţara noastră diplomele au mai mare greutate decât valoarea reală a celor care le deţin. Până la un punct, acest lucru este normal, dar măcar în artă şi în literatură - mă gândesc - ar trebui să conteze doar valoarea propriu-zisă a operei. Au apărut, aşadar, în timp, vreo două persoane (scriitori, oameni de cultură, intelectuali) care, atunci când m-au criticat (nu poţi să mulţumeşti pe toată lumea şi să fii pe placul tuturor), nu au găsit altceva decât să clameze, în scris,cu mânie şi satisfacţie demne de cauze mai bune, faptul că - vai! - nu aveam studii superioare. Ei bine, acum le am şi pe acestea. Schimbă asta în vreun fel valoarea scrisului meu? Nu cred. Sunt bucuros însă că am reuşit isprava aceasta, mai întâi pentru mine, dar şi pentru că le-am luat acelor confraţi o piatră de pe inimă. De asemenea, chiar dacă nu îmi fac iluzii, sper că de aici înainte unii posesori-de-diplome-fără-cultură-şi-educaţie (deloc puţini, din păcate, în ţara noastră) îşi vor mai potoli aroganţa, destul de supărătoare, faţă de mine (în mediile în care voi continua - cu îngăduinţa şi ajutorul lui Dumnezeu - să trăiesc şi să lucrez, desigur, să-mi continui proiectele), vor înceta să se mai uite de sus la mine, cum au făcut până acum (unii dintre ei) fără umbră de stinghereală. În străinătate, la bursele pe care le-am primit, nu m-a întrebat nimeni de diplome. Mai mult, am observat că un om, cu cât e mai titrat cu atât e mai modest. Una peste alta, am găsit necesar să scriu aici şi despre această întâmplare a vieţii, care are tâlcul ei, care, mai mult, îmi dă un plus de curaj. Atât cât să merg mai departe...

Website-ul “Life Lines Online” ne spune ce trebuie să facem ca să ne protejăm împotriva temperaturilor înalte din mediu:

Beţi apă la fiecare jumătate de oră, chiar dacă nu vă este sete!

Purtaţi haine de culori deschise!

Evitaţi schimbările bruşte de temperatură, cum ar fi ieşirea în aerul încins de afară dintr-o maşină cu aer condiţionat!

Fiţi foarte atenţi la starea dumneavoastră în primele două săptămâni când călătoriţi într-o zonă cu temperaturi foarte înalte!

Voi reveni cu astfel de sfaturi, utile în aceste luni de vară...

Fiica mea are examen de bacalaureat în aceste zile. Îmi spune că o deranjează foarte tare faptul că se copiază foarte mult şi că profesorii încurajează această practică, nu neapărat la clasa unde dă ea examen, ci în general, aşa cum rezultă şi din discuţiile din media şi de peste tot. Noi, societatea românească, îi învăţăm pe copii că se poate ajunge undeva fără muncă, prin fraudă, şi apoi ne mirăm că lumea din jur arată cum arată, că sistemul de ducaţie este cum este. Aflu că în Germania un elev este exmatriculat din şcoală dacă este prins copiind, iar asta se întâmplă nu neapărat la un examen important precum cel de bacalaureat, ci la o lucrare de teză banală.