Două din cauzele majore ale stresului ocupaţional sunt critica angajatului numai când rezultatele nu sunt la înălţimea aşteptărilor şi lipsa recompensei sau aprecierii pentru rezultate bune şi foarte bune.

În pauzele dintre orele de curs, copiii din majoritatea şcolilor noastre au un fel de a se "juca" la limita cu agresivitatea. Unii chiar se iau la bătaie între ei la propriu. Acesta este un fapt îngrijorător cu adevărat, dar ceea mi se pare cel puţin la fel de îngrijorător este absenţa de pe holuri a oricărui cadru didactic. Mai mult, cadrele didactice trec prin hărmălaia pauzelor cu aerul că tot ce se întâmplă în aceste pauze nu le mai priveşte. Fără să vreau să critic neapărat dascălii (care au condiţia proastă şi nemeritată pe care o au în societatea noastră), cred totuşi că ar trebui să reconsidere pauzele şi să se implice în tot ceea ce se întâmplă în acest interval de timp. Cât despre ore şi hărmălaia din timpul lor în multe şcoli, acesta este deja un alt subiect.

Doamna Aurelia Marinescu, autoarea cărţii "Codul bunelor maniere", vorbea ieri pe un canal TV despre unele defecte ale felului nostru de a ne purta în lume, dar era mereu întreruptă de nişte fete (invitate şi ele în emisiune) care - mai ales una dintre ele - îşi făceau un titlu de laudă să o contrazică mereu exhibându-şi propriile "încăpăţânări" şi modul lor particular de a înţelege regulile de comportament. Ce păcat că astfel de emisiuni sunt atât de rare! Şi ce păcat că profesorii diriginţi nu le citesc copiilor fragmente din acea carte!

Cineva mi-a spus mai zilele trecute cum ca educaţia pentru sănătate la copiii de grădiniţă ar fi imposibilă. Am reuşit să-mi stăpânesc mirarea şi i-am spus că nu e mare lucru să improvizezi un joc în care jurcăriile sunt nişte chiuvete, nişte bucăţi de săpun, periuţe de dinţi şi tuburi cu pastă de dinţi, un trotuar cu un coş de gunoi şi alte lucruri de felul acesta, că nu trebuie decât să ne purtăm cu aceşti copii ca şi cum ar fi copiii noştri, că totul este neaşteptat de simplu. Nu mi s-a părut că am fost prea convingător pentru acea persoană. Rămâne să facem demonstraţia.

Astăzi, în timp ce vorbeam in faţa a doua clase de a opta de la o şcoala de la ţară despre stilul de viaţă sănătos, am văzut încă o dată că una din problemele cu care se confrunta copiii de oriunde în ţara noastră este incapacitatea de a-şi controla atenţia mai mult de 10 minute sau un sfert de oră, indiferent de subiectul expunerii şi indiferent de modul expunerii. Probabil că ar trebui ca profesorii diriginţi şi învăţătorii să îi înveţe pe copii cum să-şi educe atenţia, la dirigenţie sau în anumite ore speciale. Atenţia se învaţă, se educă. Poate vor veni şi timpurile în care sistemul de educaţie se va preocupa şi de aşa ceva...

Greutatea ghiozdanelor pe care elevii din şcolile noastre trebuie să le poarte depăşeşte limita admisă de normele de sănătate. Mă gândesc că dacă miniştrii din domeniul educaţiei nu au în vedere diminuarea conţinutului curriculei, măcar dascălii ar trebui să încerce, fiecare, omeneşte, o scădere a numărului de caiete şi cărţi pe care le pretind copiilor la ore. În Vest copii îşi lasă cărţile şi caietele în vestiare, pur şi simplu pentru că nu prea au teme pentru acasă. Părinţii ar trebui să discute această problemă la şcoală, medicii de specialitate in igiena şcolară ar trebui să fie mai "ofensivi", dar câte nu ar trebui...

În instituţiile publice din ţara noastră şefii sunt adesea nedrepţi, nerespectuoşi şi autoritarişti cu subalternii şi obedienţi, chiar linguşitori, cu superiorii. Acest comportament este expresia unui defect de caracter, tot aşa cum este şi obedienţa exagerată a micilor funcţionari. Relaţiile de acest fel crează o atmosferă proastă, de suspiciune, care are, în timp, repercusiuni atât asupra sănătăţii tuturor celor implicaţi cât şi asupra rezultatelor muncii din instituţia în cauză. Soluţia ar fi, după părerea mea, iniţierea unor cursuri de comunicare pentru toţi angajaţii. Ştiu că un astfel de curs, în urma căruia ar trebui ca oamenii să înveţe - de exemplu - să nu ridice niciodată tonul unii la alţii, să-şi recunoască unii altora meritele, să nu se vorbească unii pe alţii de rău în absenţă etc., ar putea fi considerat ca o altă obligaţie de serviciu, între atâtea altele mai mult sau mai puţin formale, dar măcar vor auzi toţi că există şi moduri mai bune, mai umane şi mai sănătoase de "a fi" la serviciu.

E limpede că programa de şcoală este supraîncărcată. Este ca şi cum cei care o alcătuiesc nu ar avea copii. Este prea mult balast informativ în manuale. Diriguitorii din învăţământ ne îmbolnăvesc copiii prin faptul că nu ţin cont de limitele capacităţii de asimilare a acestora, iar noi, părinţii, nu protestăm. Fiecare profesor cere mai mult şi mai mult de la aceiaşi copii. Se poate trage concluzia că noi, adulţii, suntem în ţara asta cam iresponsabili.

Obiceiul unor oameni de a-şi aprinde ţigara pe scara blocului în care locuiesc ei înşişi, imediat dupa ce ies din apartament, arata indiferenţă şi dispreţ faţă de ceilalţi oameni care locuiesc pe aceeaşi scară. Nefumătorii şi copii sunt cei mai afectaţi. De multe ori fumul intră pe sub uşi în apartamente, iar incinta scării miroase ca o cârciumă. Un gest urât, ca să nu mai spun că este şi ilegal.

Stressul provine şi din faptul că suntem adesea invidioşi pe succesele altora. În loc să învăţăm din lecţia succeselor lor, să facem un efort de a ajunge şi noi în situaţia lor bună, prin propriile forţe, noi ne înveninăm inima, ne amărâm că semenii aceştia ai noştri trăiesc mai bine ca noi. Uităm în fapt că fiecare are steaua lui pe pământ, că fericirea este un lucru mult mai complex decât banii şi succesul la un loc.

Umorul rezolva adesea situatii complicate. Cand oamenii se iau atat de in serios (cand sunt sefi, de exemplu) incat ajung sa se certe mai tot timpul cu ceilalti, un zambet este foarte binevenit. A intelege relativitatea situatiei noastre ca oameni este un semn de inteligenta, dar inteligenta nu se gaseste pe toate drumurile.

Atitudinea prietenoasa, nediscriminatorie si respectuasa a sefilor din institutiile publice fata de tot personalul din subordine poate imbunatati esential atmosfera din aceste locuri de munca. Fireste ca asta nu exclude necesitatea fermitatii in luarea deciziilor, dar a fi pur si simplu bun si generos nu costa nici bani si mai este si in favoarea sanatatii. E nevoie de atat de putin pentru ca toata lumea sa se simta bine.