Întâlnirile mele cu elevii pe tema fumatului şi a stilului de viaţă sănătos de la Biblioteca GTK au continuat şi joi, cu câteva clase de băieţi de la Liceul Auto, şi vineri, cu o clasă de la Liceul Economic. Joi, m-am gândit să le ofer fragmente din replicile de pe forumurile de pe Internet pe care se discută aceste teme şi să-i rog să le citească, pe rând, în aşa fel încât să avem o pornire în discuţia noastră pe un teren în care ei se simt familiari. Celor de la Economic le-am vorbit doar, pentru că era târziu, după-amiază, şi am simţit că se grăbesc. Am fost mulţumit că au venit şi vreo trei ziarişti, pentru că este foarte mare nevoie de sprijinul presei în educaţie.

Promovare la serviciu, pe seama licenţei în psihologie. Un lucru foarte bun. Să tot fie din astea...

Ieri, la Biblioteca GTK, au venit două clase de la Colegiul Economic, o clasă de a X-a şi alta de a XII-a. Le-am vorbit despre fumat în contextul unui stil de viaţă sănătos. Ce efort imens - dar nevăzut, bineînţeles - este să umanizezi un subiect atât de didactic şi plicticos în sine precum fumatul! Am evitat întotdeauna didacticismul mergând pe filiera tatonării pas cu pas a reacţiei audienţei, urmârind privirile elevilor, schimbând tonul, schimbând un pic subiectul, revenind la subiect, spunând o poveste, formulând întrebări, aşteptând un răspuns, tratându-i pe toţi ca pe nişte adulţi (menţinând însă limbajul şi conceptele/ideile la un nivel cât mai accesibil), tratându-i cu respect, încercând mereu să fiu prietenos...

Copiii şi adolescenţii din ziua de azi obişnuiesc să frecventeze localurile în care se fumează şi se bea.

Avem cel puţin două probleme aici.

Mai întâi, faptul că părinţii nu ştiu cel mai adesea unde merg copiii lor şi, mai mult, se mulţumesc - atunci când copiii se întorc acasă cu hainele îmbibate de fum de ţigară - cu răspunsul că acolo unde au fost s-a fumat. Trecând peste faptul că nu e normal (pur şi simplu din motive de sănătate) pentru un copil sau adolescent să stea în încăperi unde se fumează, orice părinte ar trebui să aibă discuţii deschise, prieteneşti, sincere cu proprii copii despre fumat, să-i întrebe dacă fumează sau nu şi să găsească împreună alte posibile locuri în care ei ar putea să-şi petreacă timpul liber cu prietenii şi colegii, locuri în care nu se fumează, cum ar fi cofetăriile, pizeriile şi nu barurile, cafenelele etc..

Apoi, proprietarii de localuri ar trebui obligaţi să respecte legea, iar Inspecţia Sanitară de Stat ar avea aici rolul cel mai important. Din cât se vede, nici proprietarii nu au vreun scrupul sau vreo mustrare de conştiinţă şi nici inspectorii sanitari nu sunt - din motive lesne de înţeles în ţărişoara noastră - eficienţi.

Ceea ce s-ar putea face ar fi, în primă instanţă, iniţierea unor întâlniri între părinţi şi dascăli, în care să se găsească, pe de o parte, soluţii la această problemă deosebit de gravă precum fumatul în copilărie şi adolescenţă, iar pe de altă parte, răspunsul la întrebarea "Unde îşi petrec timpul liber copiii noştri?".

O altă activitate în cadrul proiectului "Drogul lecturii", ieri, la Biblioteca "G.T. Kirileanu", filiala Mărăţei. Înainte de întâlnirea cu elevii claselor a IV-a A şi a IV-a B de la Şcoala nr. 6, nu ştiam prea limpede ce le voi spune şi cum mă voi face înţeles, însă când i-am văzut, cu ochii mari, curioşi, între rafturile de cărţi, mi-am găsit deodată ideile şi cuvintele. I-am întrebat mai întâi dacă ştiu care este drumul unei cărţi până la cititor. Bănuiala mea s-a confirmat, pentru că toţi au menţionat editorul, tipograful, librarul, iar bietul autor a fost uitat. Le-am vorbit despre cum se scrie o carte, despre importanţa cititului cărţilor, iar când am ajuns la temă, anume "Eroi de ieri şi de azi ai copilăriei", am putut să lămuresc împreună cu ei, pas cu pas, întrebare cu răspuns, diferenţa dintre real şi imaginar, ceea ce a fost o bună ocazie să vorbim şi despre diferenţa dintre violenţa din filme şi violenţa din viaţa reală, despre durere şi sensibilitate, despre grija faţă de cei din jur, despre partea de miracol din viaţă (pe care o cunoaştem adesea dacă muncim şi suntem de bună credinţă), despre cum să-ţi alegi drumul în viaţă. A fost o discuţie pur şi simplu încântătoare.

Nici nu am ştiut când au trecut fiecare din cele două ore de ieri, de la Colegiul Rareş, de la clasele a IX-a F şi a IX-a B. Am început la fix, cu fiecare oră, iar la sfârşit, la fără zece, totul era încheiat şi părea că începusem doar de câteva minute. După ce am vorbit două ore, m-am gândit din nou, ca de atâtea ori, la dificultăţile profesiei de dascăl. E adevărat că în calitate de profesor sau învăţător nu trebuie să vorbeşti mereu, în fiecare oră, nu trebuie să conferenţiezi, aşa cum trebuie să fac eu adesea, dar emoţia şi tensiunea comunicării, dacă eşti responsabil şi îţi pasă, sunt, nu de puţine ori, copleşitoare. Deja la a doua oră nu mai aveam suflu, ca să spun aşa... Stilul de viaţă sănătos este o temă cuprinzătoare în care poţi să le vorbeşti elevilor despre lucrurile importante din viaţă, iar şansa de a le vorbi pe această temă este una cu adevărat extraordinară.