Diagnostice clinice în nursing (Viaţa medicală, nr. 19, 2016)

Din modalitatea în care sunt structurate unităţile de învăţare şi conţinuturile în procesul de învăţământ sanitar reiese că perspectiva diagnosticelor clinice pentru identificarea problemelor de îngrijire este marginalizată sau dată la o parte. Practic, se merge în continuare pe modelul Virginiei Henderson, cu limitele sale observate şi de elevi şi de studenţi, care sunt nemulţumiţi de lipsa de pragmatism a învârtirii în gol a roţii celor 14 nevoi de îngrijire. Deşi oferă o abordare holistică a pacientului, conform contribuţiilor pe care se bazează (Maslow, Erikson, Thorndike, Malinowski), acest model de îngrijire impune de fapt elevilor, studenţilor şi asistenţilor medicali un instrument unilateral, cu limite evidente în privinţa eficienţei şi adecvării practice, greoi în atingerea scopului identificării problemelor pacientului.

Nursingul înseamnă practică (Viaţa medicală, nr 10, 2016)

Dacă autonomia profesională în nursing are de suferit, nici cu utilizarea adecvată a modelelor teoretice nu stăm prea bine. Pentru practica didactică, a fost asumat modelul cunoscut al nevoilor, dar este bine știut că nursingul nu se bazează pe un singur model de îngrijire. O imagine a diversității abordărilor în acest domeniu este oferită de rapida trecere în revistă a primelor contribuții din secolul al XIX-lea ale pionierei în domeniu, Florance Nightingale, pe firul unei sintetice perspective propuse relativ recent de Niall McCrae într-un articol (1). Aceasta oferă încă un argument pentru necesitatea realizării unității și coerenței în practica nursing.