"Povestea" în promovarea sănătății

De câțiva ani utilizez cu succes în activitățile mele de promovarea sănătății povestea ca mod de a înlesni comunicarea cu auditoriul (elevi, părinți sau profesori), de a topi barierele de comunicare de orice natură ar fi ele și de a facilita înțelegerea subiectelor în discuție. Lucrurile acestea încă sunt greu de înțeles pe la noi prin România, pentru că din păcate specialiștii sunt prea puțin dispuși să renunțe la atitudinea scorțoasă, sobră în favoarea uneia familiare, modeste, umane. Se crede îndeobște că un doctor nu mai e doctor și pierde ceva din prestigiu dacă nu livrează auditoriului un set de termeni științifici sau un snop de certitudini. Nu ești în calitate de practician al promovării sănătății în fața oamenilor pentru a-ți demonstra cunoștințele, ci pentru a-i convinge că anumite comportamente ale lor sunt la granița riscului pentru sănătate. Și cum poți să fii mai convingător altfel decât spunând povești? Povestea este primul instrument de educație apărut în istorie. Povestea umanizează comunicarea. Cu atât mai mult în promovarea sănătății ar fi nevoie de "storytelling", pentru că subiectele sunt profund umane ținând de sănătate și pot fi ușor legate de povești, de situații de viață reale. Nu trebuie decât un efort de căutare și asociere a temelor cu povești și totul devine mai ușor decât s-ar putea crede. Cu inserția poveștii într-o prelegere pe o temă de sănătate eviți să plictisești auditoriul și faci ca lucrurile să pară accesibile, la îndemână. Plus că te faci înțeles și de categorii de oameni lipsiți de orice educație formală, ceea ce este chiar unul din scopurile promovării sănătății.