Promovarea sănătății?

În ultimii ani sunt derulate prin școli programe sub titulatura de promovarea sănătății în care sloganurile au toate caracteristicile așa-numitelor mesaje subliminale, care pot fi, bineînțeles, manipulatoare în sensul invers celui clamat. Astfel, un program de prevenire a consumului de alcool în rândul elevilor are sloganul "Tăria este bună doar la caracter" sau, și mai lipsit de subtilitate, "Tăria, bună la caracter". Nu trebuie să fii psiholog ca să înțelegi că asocierea tăriei cu caracterul într-un mesaj afirmativ poate reverbera în subconștient în înțelesul opus celui de prevenire a consumului de "tărie". Nu știu ce se întâmplă, dar nu este pentru prima oară când trebuie să observ o astfel de ciudățenie, după ce am atras atenția într-un articol în Viața Medicală și asupra mesajelor subliminale din cadrul unui program privind prevenirea fumatului în rândul elevilor. Mai mult, recent, am fost surprins să văd cum niște programe ale căror grupuri țintă includeau și elevii titrau cu mândrie un slogan referitor de această dată la metode contraceptive care suna ca un îndemn la începerea vieții sexuale: “Tinerilor le place să încerce!”. Poate că directorii de școală și profesorii ar trebui să fie mai atenți la limpezimea mesajelor acestor programe înainte de a accepta o astfel de abordare a activităților în școlile lor. Și poate că ar trebui să pună în discuție această problemă înainte de a începe o colaborare cu specialiști pe această temă. Părinții, de asemenea, ar trebui să fie, la rândul lor, mai atenți în acest sens. Cât despre noi, cei din rețeaua de promovare, ar trebui să fim, la fel, primii atenți la astfel de detalii. Și să le discutăm...

La granița cu abuzul emoțional

În anii de după revoluție, pentru practicienii promovării sănătății Ziua Națională a României a coincis cu Ziua Mondială de Luptă împotriva SIDA. Inconfortabilă coincidență, aș zice. Dincolo de acest sentiment stingheritor peste care, la rigoare, se poate trece ușor, activitățile de prin școli, în afara celor care îi vizează pe adulți, au constat, din cât am observat (atât din presă, cât și din mărturisirile colegilor din țară) în explicarea pentru elevi a unor chestiuni care țin foarte mult de sexualitate. Nimic neobișnuit, totuși. În fond, educația pentru sănătatea sexuală trebuie să fie un subiect important, cu condiția minimă a abordării diferențiate în funcție de vârstă și a contextualizării în raport cu o serie de valori moral-etice la care ar trebui, toți, să ne raportăm. Problema care mi s-a părut însă întotdeauna greu de administrat, emoțional și ca tip de comunicare cu copiii, a fost aspectul de intruziune al acestui gen de activitate la clasă, intruziune a noastră, a celor care facem promovarea sănătății, într-o lume, a copiilor și a adolescenților, căreia până în urmă cu câteva minute nici nu îi păsa de... HIV și de SIDA. Am avut întotdeauna senzația că tulburăm "aiurea" liniștea unor copii vorbindu-le despre un virus mortal cu care majoritatea covârșitoare este puțin probabil, firește, că vor avea de a face în această viață. Și totuși, trebuie să le spui acestor copii că există acest pericol. Cum să o faci însă fără să ai tot timpul senzația unei inadecvări? Firește că depinde de personalitatea și profesionalismul celui/celei care coordonează activitatea ca lucrurile să nu degenereze, cum se întâmplă mai mereu când este vorba de astfel de subiecte, să nu degenereze, vreau să spun, în momente penibile și nu de puține ori chiar la granița cu abuzul emoțional. Nu am intrat niciodată în amănunte în această chestiune, la clasă, așa cum nu am făcut-o nici în legătură cu subiectul drogurilor. Sunt convins că este de preferat trecerea în revistă doar a căilor de transmitere a acestui virus și de insistat mai mult pe adoptarea unui comportament responsabil, pe recomandarea abstinenței sexuale în perioada școlii și chiar până la căsătorie și pe informarea asupra riscurilor începerii vieții sexuale în această perioadă și asupra mijloacelor de protecție. Și toate acestea nu înainte de a le vorbi despre valori, despre alegerea prietenilor, despre prietenie, dragoste, căsătorie, familie, despre pericolele din mass-media, despre manipulările și violența ei. Tot așa și în cazul drogurilor... Nu trebuie să fluturi cu nonșalanță (și cam iresponsabil, să recunoaștem) la aceste activităţi cu copii şi adolescenţi denumiri și structuri chimice ale drogurilor, ci să le vorbești despre pericolul anturajelor cu tendințe deviante, despre capacitatea de a-ți alege prietenii și de a-ți urma valorile, despre comunicarea cu părinții, despre cititul cărților, stilul de viață sănătos etc.. Nu vorbești la clasă despre SIDA cu aerul cel mai firesc din lume, cu aerul că este subiectul cel mai natural despre care oamenii discută pe toate drumurile și în toate împrejurările și pe care ei tocmai îl așteptau, pentru că e ca și cum ai trânti un bolovan în balta în care niște copii pescuiesc cu undițele în liniștea cea mai desăvârșită a vârstei. 

Nu îndopați copilul cu mâncare și dulciuri!

Nu îndopați copilul cu mâncare și dulciuri! Este plăcut să vezi că un copil nu face mofturi la mâncare, dar este periculos să-l încurajezi să mănânce fără măsură. Un copil obez are pecetluită viața. Va fi expus tachinărilor răutăcioase și marginalizării în grupul de la școală și, în timp, problemelor grave de sănătate precum diabetul și bolile cardiovasculare. Nu-i faceți rău propriului copil având convingerea că îi faceți un bine! Dacă situația a scăpat de sub control iar greutatea copilului depășește limitele normalității, cereți sfatul unui specialist.

A discuta în fiecare zi cu copilul

     Faceți-vă un obicei din a discuta în fiecare zi cu copilul dumneavoastră – atât când este mic, cât și atunci când a devenit adolescent – despre ce a făcut la școală, ce a învățat acolo și despre ce mai vrea el să vorbiți, despre probelemele lui. Arătați-i dragoste și afecțiune. Împărtășiți-i valorile în care credeți: dragostea, prietenia, credința, cinstea, munca, modestia, cumpătarea, ordinea, politețea, patriotismul. Comunicarea este cheia dezvoltării normale a copilului.

Comunicarea cu ceilalți, menținerea legăturilor cu prietenii și a unei vieții sociale active...

      Jurnalista și scriitoarea Cristina Rhea mi-a adresat trei întrebări care privesc și chestiuni de promovarea sănătății.  Iată răspunsurile:


1.  Ce rol au cuvintele (scrise sau rostite) in diferite situații de viața?

Nu o să mă refer la teoriile cunoscute asupra limbajului, nici la studiile privind impactul cuvintelor, deopotrivă asupra celor care le folosesc și asupra celor care le aud. Mă voi limita să spun ceva mai simplu, anume că rolul cuvintelor în viața de zi cu zi este mai important decât al imaginilor, de exemplu, chiar dacă se spune, în manieră stereotipă, că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte.

Nimic mai neadevărat, totuși, în această poveste. A vedea un apus de soare este infinit mai limitativ (psihologic) decât a citi o descriere a unui apus de soare, sau o poezie pe acest subiect. Cuvintele nuanțează lucrurile, subliniază sau ascund anumite aspecte, cuvintele au puterea de a aduce pacea tot așa cum sunt în stare să facă război.

Din păcate, noi am intrat acum într-o epocă a dominației imaginii, iar faptul acesta sărăcește sufletește ființa umană pentru că o scoate din zona reflecției, a gândirii. Imaginile ni se livrează, iar efortul nostru mintal de a le recepta este mult mai mic decât acela de asimilare a unui mesaj alcătuit din cuvinte.

Noi gândim cu cuvinte, nu cu imagini. De aceea, salvarea noastră stă tot în lectură, în întoarcerea la carte, la cuvântul scris, la operele literare. Dacă vom pricepe la timp acest adevăr și vom acționa în această direcție, ne vom salva.

2.   Ce părere aveți despre medicina alternativa?

Faptul că acest tip de medicină a vindecat mulți oameni mă face să o privesc cu interes.

Pe de altă parte, oamenii ar trebui să fie echilibrați și în privința aceasta, să nu cadă adică în eroarea de a absolutiza acest tip de medicină și de a desconsidera medicina clasică. Vreau să spun că sunt situații lipsite de dubii, în care medicina alternativă trebuie scoasă dintre… alternative. De exemplu, dacă ai o fractură, nu încerci medicina alternativă, ci consulți un specialist într-un cabinet medical clasic, îți faci o radiografie și faci imobilizarea piciorului sau a brațului afectat.

De asemenea, ar trebui să ne întrebăm ce îi face pe oameni să se îndrepte înspre medicina alternativă din ce în ce mai mult parcă în vremurile noastre. Sunt probabil motive de natură economică sau legate de cultură și educație, dar anumite limite ale medicinii clasice și o presiune crescută a industriei farmaceutice au, la rândul lor, un rol în această tendință. Cred că o comunicare mai bună, în plan științific, între cele două domenii ar fi binevenită și în beneficiul oamenilor.

 
3.   Ce le recomandați cititorilor noștri pentru o sănătate optima?

În primul rând să iasă cât mai des din case, din fața televizorului și a computerului. Plimbările în aer liber, prin parcuri, pe malurile râurilor, prin păduri te reconectează la natură și îți dau energii noi. Mai mult, petrecerea timpului în aer liber și în lumina naturală previne depresia, obezitatea și bolile cardiovasculare.

Apoi, să aibă o alimentație echilibrată și cât mai lipsită de aditivi chimici.

Comunicarea cu ceilalți, menținerea legăturilor cu prietenii și a unei vieții sociale active sunt, de asemenea, de natură să confere optimism și speranță, să dea sens vieții, ceea ce are efect pozitiv asupra imunității și a prevenirii îmbolnăvirilor.

În fine, este dovedit științific impactul pozitiv pe care cititul cărților îl are asupra stării de bine, care înseamnă, de fapt, sănătate, iar credința nu ar trebui să fie nici ea deloc de neglijat în această ecuație a sănătății.

Cultivarea lecturii în școală

Reușesc (împotriva trendului societății noastre de acum, care poate tăia orice entuziasm și orice motivație) să mă țin de proiectul de cultivare a lecturii în școală, început acum câțiva ani. Azi, din nou, o întâlnire cu o clasă de elevi (a douăzecea de acest fel, cred, de la începutul lunii ianuarie), la un liceu din orașul meu, în care încerc să le lămuresc legăturile (adesea nevăzute, oricum cercetate și demonstrate în ultimul timp) dintre citit și sănătate, în sensul impactului pozitiv pe care îl are acest obicei bun asupra reglării emoțiilor și stării generale de bine, asupra dimensiunilor psihologice, sociale și spirituale ale sănătății, la fel de importante ca dimensiunea biologic-medicală. De fiecare dată, am parte de întrebări interesante și, chiar dacă unii adolescenți au probleme de concentrare și devine atât de greu uneori să ai o comunicare reală cu ei (ceea ce mă face să-i plâng pe dascălii de azi, a căror misiune pare mai grea decât altădată), tot cred că genul acesta de activitate merită să fie făcut, cu modestie și încredere, cu atâta firesc și naturalețe cât ești în stare, cu optimism și credință.

Totul trebuie reclădit începând cu spațiul familiei

Dintr-un INTERVIU pe care l-am oferit revistei semnebune.ro : „Dacă românii îşi doresc cu adevărat să-şi vadă copiii oameni educați și pregătiți pentru viață, atunci să facă în aşa fel încât să fie văzuţi de proprii lor copii citind ei înşişi zilnic cărţi şi, mai mult, să cumpere cărţi pentru a crea în casă o ambianţă care să îndemne la lectură. Exemplul personal este cel mai eficient. Educația, cultura şi dragostea de cultură sunt averea cea mai de preţ pe care părinţii o pot oferi copiilor în această viaţă. Am văzut în Germania un obicei pe care şi noi ar trebui să-l preluăm: lectură cu voce tare, timp de o oră, organizată o dată pe săptămână, în familie, împreună cu rude şi vecini, la care participă deopotrivă adulţi şi copii. Totul trebuie reclădit începând cu spațiul familiei. Multe din necazurile din societatea de azi se trag din familie.”

Evitarea stigmatizării și judecării gestului de a fuma este un prim pas în credibilizarea mesajului anti-fumat

Există o campanie publicitară cu care ne-am obișnuit, care pare să fi devenit parte a mediului în care trăim, o campanie prin care industria tutunului scoate în față imaginea fumătorului rebel, liber, matur şi puternic. Ea are impact asupra adolescenților, care ajung să considere fumatul un comportament care li se potrivește pentru că își doresc să se încadreze în acea imagine. Discutarea, punerea sub semnul întrebării și schimbarea acestei imagini ar fi câteva dintre obiectivele cele mai importante ale promovării sănătății pe tema fumatului, atât în mediile școlare, cât şi în toată societatea. Mesajele nu trebuie să pună în primul rând accentul pe consecințele negative viitoare asupra sănătății, de peste douăzeci sau treizeci de ani, sau pe aspectele terifiante asociate cu poze ale plămânilor distruși (cum se găsesc în multe broșuri și pliante de prevenție), ci mai mult pe beneficiile pe termen scurt ale situației de nefumător sau ale celei de renunțare la fumat: respirație curată, economisirea banilor de buzunar, stare de bine, stimă de sine crescută etc.. Fumatul dă dependență, iar recunoașterea faptului că oamenii fumează atât de plăcere sau din dorința de a fi acceptați în unele grupuri, cât și pentru că le este greu să renunțe pe seama dependenței, adică evitarea stigmatizării și judecării gestului de a fuma, este un prim pas în credibilizarea mesajului anti-fumat. De asemenea, recunoașterea în fața fumătorilor a dificultății de renunțare îi motivează în plus în decizia de a renunța. Onestitatea mesajelor este o cheie de abordare pentru a fi eficienți.

Beneficii terapeutice ale cititului

Mă interesează în mod special impactul cititului asupra sănătății, mai ales de când lucrez în domeniul promovării sănătății. Este un interes care vine, firește, și din calitatea de scriitor. Pe acest fond al preocupărilor la granița dintre psihologie, medicină și literatură, am inițiat și proiectul "Drogul lecturii", în care încerc să le atrag atenția elevilor și părinților asupra a două aspecte importante legate de acest subiect: ce pierd necitind și ce câștigă citind. Unul dintre efectele benefice ale cititului este și acela al îmbunătățirii sănătății și a stării de bine. O cercetare pe această temă realizată de "Health Inequalities Research Institute" al Univerității din Liverpool are drept concluzie tocmai existența acestei legături între obiceiul cititului și sănătate. Astfel, studiul relevă, de exemplu, faptul că prin urmarea unui program de lecturi, pacienții suferind de depresie își îmbunătățesc situația medicală în termeni de stare de bine din punct de vedere social (prin creșterea încrederii în sine și reducerea izolării), în termeni de stare de bine din punct de vedere mental (prin dezvoltarea capacității de concentrare și stimularea interesului pentru învățarea de lucruri noi și descoperirea de căi noi de înțelegere a lumii) și în termeni de stare de bine din punct de vedere emoțional și psihologic (prin creșterea gradului de conștientizare a propriei persoane și a abilității de a clarifica unele probleme care țin de comportamentul propriu). Studiul stabilește, de asemenea, genul de literatură care funcționează în această privință și mecanismele acestui impact asupra bolii depresive, are titlul "An investigation into the therapeutic benefits of reading in relation to depression and well-being" și a fost realizat de mai mulți cercetători, între care Dr Josie Billington, School of English, University of Liverpool, Professor Christopher Dowrick, Professor of Primary Medical Care, Department of Mental Health and Well-Being, University of Liverpool, Dr Andrew Hamer, School of English, University of Liverpool, Dr Jude Robinson, Department of Health Services Research, University of Liverpool, Dr Clare Williams, Project Worker, The Reader Organisation.

Optimiștii sunt mai sănătoși decât pesimiștii

Exisă studii (ex.: Martin Seligman, Universitatea Pennsylvania) care arată că optimiștii au o stare de sănătate mai bună decât pesimiștii. Unul dintre motive este că pesimiștii devin mult mai ușor depresivi, ceea ce influențează negativ sistemul de imunitate. Starea de tristețe, stresul și depresia încetinesc și chiar împiedică în mod real activitatea sistemului de apărare al organismului. Pe de altă parte, persoanele optimiste sunt mult mai active în căutarea informațiilor privind factorii de risc pentru sănătate și determinanții sănătății, precum și a modalităților de adoptare a unui stil de viață sănătos. Vestea bună este că optimismul poate fi învățat. Este vorba pur și simplu despre mobilizarea resurselor sufletești pentru a vedea partea plină a paharului mai curând decât partea goală și de a nu abandona planurile și proiectele în fața dificultăților. Astfel, cu cât mai des reușim să atingem starea de optimism, cu atât starea noastră de sănătate este mai bună.