Evitarea stigmatizării și judecării gestului de a fuma este un prim pas în credibilizarea mesajului anti-fumat

Există o campanie publicitară cu care ne-am obișnuit, care pare să fi devenit parte a mediului în care trăim, o campanie prin care industria tutunului scoate în față imaginea fumătorului rebel, liber, matur şi puternic. Ea are impact asupra adolescenților, care ajung să considere fumatul un comportament care li se potrivește pentru că își doresc să se încadreze în acea imagine. Discutarea, punerea sub semnul întrebării și schimbarea acestei imagini ar fi câteva dintre obiectivele cele mai importante ale promovării sănătății pe tema fumatului, atât în mediile școlare, cât şi în toată societatea. Mesajele nu trebuie să pună în primul rând accentul pe consecințele negative viitoare asupra sănătății, de peste douăzeci sau treizeci de ani, sau pe aspectele terifiante asociate cu poze ale plămânilor distruși (cum se găsesc în multe broșuri și pliante de prevenție), ci mai mult pe beneficiile pe termen scurt ale situației de nefumător sau ale celei de renunțare la fumat: respirație curată, economisirea banilor de buzunar, stare de bine, stimă de sine crescută etc.. Fumatul dă dependență, iar recunoașterea faptului că oamenii fumează atât de plăcere sau din dorința de a fi acceptați în unele grupuri, cât și pentru că le este greu să renunțe pe seama dependenței, adică evitarea stigmatizării și judecării gestului de a fuma, este un prim pas în credibilizarea mesajului anti-fumat. De asemenea, recunoașterea în fața fumătorilor a dificultății de renunțare îi motivează în plus în decizia de a renunța. Onestitatea mesajelor este o cheie de abordare pentru a fi eficienți.