Ieri, la Biblioteca G.T. Kirileanu, în timp ce le vorbeam unor elevi de clasa a XII-a de la Liceul Economic despre Nichita Stănescu, mă gândeam la cât de mult a decăzut sistemul de învățământ dacă elevii nu știu mai nimic despre scriitorii importanți. Și mă mai gândeam și la cât de greu este în zilele noastre să fii profesor. Copiii ar avea bunăvoință, nimic de zis, dar moara aceasta tembelă a sistemului îi aduce în situația de a nu se alege cu nimic din punct de vedere intelectual la absolvire. Bineînțeles că vorbindu-le eu despre Nichita Stănescu în termenii cei mai accesibili posibil nu am ratat șansa de a le vorbi și despre impactul pozitiv pe care cititul cărților și scrisul îl aduc asupra sănătății. Uneori nici nu mai pomenesc despre efectele bune ale lecturii asupra dezvoltării gândirii și a personalității (pentru că ei le percep ca pe niște aspecte prea abstracte) și încerc mai mult să-i sensibilizez asupra efectelor imediate și concrete, cele care țin de sănătate, în acord și cu unele noi cercetări (Pennebaker etc.)...