În România, minţile înguste, sufletele mici şi ticăloşite, caracterele proaste şi puturoşii fac mult mai mult rău decât politicile greşite ale guvernelor. Aceste persoane răspândesc în jur răutate şi descurajare, îi determină pe oamenii oneşti chiar să se îndoiască uneori dacă lucrurile bune pe care le fac sunt cu adevărat bune, îi demobilizează. Mediocrii şi meschinii, la toate nivelurile societăţii, în instituţii, în servicii publice, peste tot, sunt încurajaţi să se comporte aşa, adică ostil faţă de oamenii care au iniţiative şi proiecte, pe două căi: prin nerecunoaşterea meritelor celor buni profesional şi creativi şi prin închiderea ochilor la permanenta preocupare a celor răi nu pentru propria lor activitate, ci pentru activitatea celor cinstiţi, conştiincioşi şi harnici, pe care îşi şi permit să-i comenteze şi să-i bârfească, cărora le fac viaţa amară. Tocmai pentru că au timp, pentru că nu li se cere niciodată socoteală pentru rezultatele muncii lor, aceştia fac mari eforturi ca să-i împiedice să lucreze pe cei care au proiecte şi idei profesionale bune. Ei ştiu că prin contrast, impostura lor, oriunde ar fi, devine vizibilă. Dacă obiceiul lor malefic de fi mai mult atenţi la ceilalţi decât la ei înşişi ar primi o reacţie cuvenită de la superiori, atunci cu siguranţă şi-ar mai reprima pornirile lor de distrugere a "caprei vecinului" şi s-ar gândi poate să-şi cumpere ei înşişi "o capră" pe care să o crească. Numai că aşa merg lucrurile în ţărişoara asta... Lanţul pilelor, a traficului de influenţă, a legăturilor obscure, lanţul conspiraţiei disperate a mediocrilor e încă puternic, iar bieţii oameni care ar mai vrea să mai mişte câte ceva, din conştiinţă, sunt daţi la o parte, marginalizaţi, desconsideraţi, ridiculizaţi, nerecunoscuţi. Eu tot mai sper că nu va mai trece mult şi lucrurile se vor schimba. Ştiu, am acel tip de speranţă a naivilor şi visătorilor, dar este măcar o speranţă...