Emoţiile pe care le-am avut la emisiunea înregistrată ieri cu părintele Ploscaru mă privesc doar pe mine, mă gândeam, şi speram în sinea mea, în timp ce vorbeam, în timp ce răspundeam la întrebări, că ele nu se vor vedea şi pe sticlă. A trebuit să mă uit înainte peste tot felul de materiale, ca un începător. Dacă la emisiunile la care am fost invitat în ultimul timp ca scriitor am căpătat poate un fel de dezinvoltură pe care doar experienţa ţi-o poate da, atunci când trebuie să vorbesc pe teme de educaţie pentru sănătate mă cuprinde un fel de sentiment al unei responsabilităţi suplimentare de care nu pot scăpa. Mi se pare că există o aşteptare mai intensă din partea oamenilor şi de aceea, adesea, nu îmi găsesc foarte uşor calmul de care este întotdeauna nevoie în astfel de împrejurări. Sunt mulţumit însă că măcar am putut vorbi despre subiecte de educaţie pentru sănătate. Chiar fusesem întrebat înainte de cineva din conducerea instituţiei în care lucrez, o persoană pe care o stimez de altfel, dacă emisiunea va fi de educaţie pentru sănătate sau de "diverse". Îi confirmasem că da, va fi "de educaţie pentru sănătate", dar aş fi vrut să adaug că invitaţia venea tocmai pentru că altădată am răspuns invitaţiilor în calitate de scriitor şi că tocmai calitatea de scriitor este aceea care îmi înlesneşte colaborarea cu unele instituţii pe tema educaţiei pentru sănătate. N-am mai spus nimic. Scriu aici cu cea mai sinceră bună-credinţă în speranţa că odată şi odată va fi înţeles ceea ce trebuie înţeles.