Ieri, din nou invitat de Talida Cozma la emisiunea ei de pe TVM Neamţ "Cotidian". Tema? "Tuberculoza se tratează!". Am citit toată ziua de prin tratate ca să-mi reîmprospătez memoria în legătură cu tema în discuţie. Am avut emoţii, nu glumă. O astfel de emisiune nu e la fel de uşoară ca una în care mi se cere să vorbesc despre scris, despre literatură, şi nici nu seamănă cu o oră cu elevii, unde ai răgaz să comunici, să dialoghezi. Ea presupune mult mai mult. Tocmai pentru că ştiu asta, încerc să fiu la înălţime, mă pregătesc, citesc, mă hărnicesc. Aşa asistent cum sunt, executant (cum mi s-a spus), nu doctor (vezi bine!), n-a fost deloc rău, spun alţii, prietenoşi, prieteni, e adevărat, dar obiectivi oricum. Dincolo de toate, dincolo de faptul că feed-back-ul pozitiv întârzie să vină de acolo de unde ar trebui să vină (măcar prin lege, prin fişe ale postului aiuritoare şi prin regulamente, dacă nu prin bunul simţ) şi că, mai mult, dependenţa puerilă şi penibilă a unora ajunşi în situaţia să conducă fără să aibă capacitatea de a vedea care este diferenţa dintre un om care munceşte, care are calităţi profesionale, căruia îi pasă de serviciu - vorbesc despre mine, ce credeţi? :) - şi altul de pe malul opus, ca să zic aşa, dependenţa lor de tot felul de încâlceli birocratice (care-i scuteşte, cred ei, de o atitudine respectuoasă faţă de orice persoană), îmi pune beţe în roate, mă pune cu botul pe labe, mă trânteşte la pământ, îmi ia piuitul, mă face să dau înapoi pe drumul meu pe care pornisem să revoluţionez educaţia pentru sănătate plin de elan şi avânt... Dincolo de toate, zic, nu pot să nu văd falsul, răceala atitudinii, invidia nedemnă, pornirea răutăcioasă, lipsa de omenie şi de respect. Şi doar anunţasem prin e-mail că emisiunea urma să aibă loc. Of, poate că trebuia să dau şi telefon, ca să se ştie dinainte... Că uite că nu mă gândisem că s-ar putea să nu se verifice căsuţa e-mail... Şi eu care m-am dus cu raportul despre emisiune vesel nevoie-mare, abia aşteptând, nătângul şi naivul ce sunt, să primesc felicitările pentru isprava de a fi avut o emisiune TV pe o temă de educaţie pentru sănătate, am primit ceea ce meritam: observaţii (că adică de ce nu anunţasem dinainte), "şuturi în fund", reproşuri... Ca pe vremuri... Ca în timpul drăgălaşilor de comunişti... Aşa îmi trebuie! Am ceea ce merit, ceea ce primesc toţi cei cărora le mai pasă de câte ceva în ţărişoara asta: pedeapsa pentru faptele bune, insultele, umilinţele... Cu toată încărcătura aceasta de stress, mâine după-amiază, la recitalul de poezie, trebuie să par cel mai spontan şi mai relaxat om. Până mâine trebuie să îmi treacă. E limpede că trebuie să merg înainte. Înapoi, oricum, drumurile sunt închise. Şi apoi, chiar nu cred că s-au terminat "oamenii care înţeleg" în ţărişoara asta. Pentru ei (cunoscuţi şi necunoscuţi) merită. Merită!