La şapte fără un sfert ajung la Colegiul de Informatică. Dimineaţă splendidă de primăvară. Am aşteptat până la fără trei minute în faţă, la intrare, ca să mă bucur de cântecul unei mierle care se ascundea într-un măr din livada colegiului. Elevii se duceau la clasele lor, uşor grăbiţi, iar pasărea aceea insista să spună dis-de-dimineaţă că e primăvară. Dumnezeu ne oferă multe momente din acestea când viaţa capătă un înţeles complet doar printr-un detaliu. La oră, auditoriul meu este alcătuit din tineri adolescenţi de 18-19 ani. Clasa a XII-a D. Le vorbesc cât pot eu de convingător despre lectură, apoi despre controlul greutăţii, fumat, alcool, droguri, despre cum să facem să ne menţinem echilibrul psihic în zilele noastre, despre relaţia cu mediul şi comportamentul civilizat. Cred că era prea de dimineaţă pentru prelegeri, dar am apreciat în sinea mea cât de matur au stat şi m-au ascultat.