Ieri, invitat de Biblioteca "G. T. Kirileanu" prin doamnele Popovici şi Codescu, în cadrul protocolului de colaborare pe care l-am semnat cu această instituţie, am mers la Şcoala Postliceală Sanitară "Carol Davila". Doamna Popovici, ale cărei lecturi sunt cu adevărat remarcabile pentru vremurile noastre, le-a prezentat studenţilor aproximativ treizeci de cărţi de tot felul. Mi-au plăcut prezentările, mi-a plăcut şi atenţia cu care studenţii, oameni în toată firea, ne-au ascultat. Spun "ne-au ascultat" pentru că după prezentarea cărţilor le-am vorbit şi eu despre beneficiile cititului cărţilor. Se ştie că lecturile de bază le ai în adolescenţă, aşa că nu aveam cum să-i îndemn pe toţi acei adulţi care ne ascultau binevoitori să citească pentru a-şi dezvolta personalitatea (deşi personalitatea este în transformare toată viaţa), "pentru a ajunge ceva în viaţă", aşa cum fac de fiecare dată când am de a face cu o clasă de liceu, ci mai ales pentru a deveni, pentru a fi nişte modele bune pentru copiii lor. Cum să fim convingători - i-am întrebat retoric - faţă de proprii noştri copii atunci când îi sfătuim să citească mai mult dacă ei nu ne văd deloc citind? Apoi le-am vorbit despre necesitatea (obligaţia) unei asistente medicale sau a unui asistent medical, adică a unui om care îngrijeşte bolnavi, de a se cultiva cu scopul de a cunoaşte mai bine sufletul omului, cu scopul de a se motiva moral în munca grea pe care o va avea în spitale. Viaţa ne oferă multe prilejuri de scădere a ştachetei morale, dar lectura cărţilor mari, asemenea credinţei şi rugăciunii, ne menţine sufletul viu. Am mai spus că niciodată nu e prea târziu să începi să citeşti zilnic. Indiferent când începi să citeşti, într-un interval de timp oarecare vei vedea că vei avea de a face, încetul cu încetul, cu un alt "eu", unul mai lucid poate, unul mai atent la acele amănunte care ne fac viaţa mai frumoasă, un "eu" mai uman. Am făcut şi o poză, dar e cam... "contre-jour".