Astăzi am fost impresionat de interesul profesorilor de la Colegiul de Informatică pentru oferta mea de a ţine o oră de educaţie pentru sănătate pe tema "stilul de viaţă sănătos" la fiecare clasă. Este şi meritul domnişoarei asistente Cristina Mircea, care s-a mobilizat, a vorbit cu profesorii, a programat orele, m-a sunat, a ţinut mereu legătura cu mine, a pus suflet în toată această activitate. Mai mult, directoarea colegiului este interesată de această iniţiativă şi ar dori chiar să semnăm un protocol. La oră, la clasa a X-a F a doamnei profesoare Lăcătuşu Ana, am parte de linişte şi interes din partea elevilor. La sfârşit, după ce le-am vorbit, inclusiv despre beneficiile lecturii (aşa cum obişnuiesc de fiecare dată), una dintre eleve îmi mulţumeşte în numele clasei. Mi s-a părut simpatic formalismul lor şi - chiar dacă stângaci - extrem de binevenit. Tocmai le spusesem că trebuie să nu uite să spună "mulţumesc", "te rog" şi "iartă-mă" în relaţiile dintre ei. În fine, îmi pare rău că nu i-am îndemnat să observe şi faptul că în timp ce eu le vorbeam despre un stil de viaţă sănătos şi încercam să-i conving de validitatea ideilor prin vorbe, doamna profesoară le oferea, fără cuvinte, un model real de grijă şi sensibilitate curăţând florile de pe pervazuri. Gestul ei, plin de pace şi discreţie, în lumina ferestrelor, se adăuga senzaţiei de confort spiritual al clasei.