Vineri, pe o ninsoare adevărată, mergem cu maşina condusă de dl D. - unul din şoferii instituţiei noastre, un om cu real simţ al umorului - la Şcoala generală din Bicazul Ardelean. Merge şi colega mea M.T.. Suntem o echipă beton. Apreciez că ni s-a dat maşină pentru o deplasare la ţară şi încă pentru marginalizata aceasta de educaţie pentru sănătate, fie şi aşa, într-o vineri, când, fireşte, pentru toată lumea e sfârşit de săptămână... Nimic nu mai contează însă când se mai poate ţine o oră de educaţie pentru sănătate la o şcoală dintr-un sat oarecare. Ajungem acolo, iar doamnele profesoare sunt foarte prietenoase şi ospitaliere. Ne invită la cafea înainte de întâlnirile cu elevii. Insist să vină şi şoferul, pentru că nu pot fi liniştit ştiind că el ne aşteaptă în maşină, în frig... Ne-a fost chiar de folos, pentru că l-am rugat să facă poze. Hotărâm de comun acord, noi şi doamnele profesoare, să le vorbesc copiilor în sala de sport şi de două ori, o dată copiilor de clasele I-IV şi a doua oară copiilor de clasele V-VIII. Pentru că programul lor nu o permitea, le-am vorbit doar câte o jumătate de oră fiecărui grup. Subiectul? Un stil de viaţă sănătos. A fost bine. Lucrul pe care l-am remarcat încă din prima clipă a fost comportamentul de bun simţ al copiilor, faptul că sunt parcă mai bine crescuţi decât copiii de la oraş. Sociologii şi psihologii ar trebui, poate, să răspundă la întrebarea ce face această diferenţă. Până atunci, să mai spun că toţi copiii din grupul claselor mici au fost foarte simpatici cu întrebările şi intervenţiile lor.